Acum îmi dau seama cât de „prost” foloseam internetul când eram mică. Pierdeam timpul făcând misiuni în Vice City sau mai bine spus, le spuneam polițiștilor „leave me alone” în timp ce terorizam orașul cu tancul, din când în când mai jucam Counter Strike cu prietenii să vedem cine dă head shot mai repede și atunci când chiar eram plictisită jucam Need For Speed așa, doar să văd cât de repede îmi crește tensiunea când o altă mașină îmi taie calea. Pentru mine internetul nu însemna răutate, minciună, manipulare sau secrete. I found that out the hard way. Și oricum, în perioada aia John Snow era atotștiutor pe lângă mine.

tell lies

Nu pot să îmi dau seama dacă internetul i-a transformat pe oameni sau doar le-a oferit un loc unde pot fi ei înșiși. În această lume virtuală, toată lumea este expert în orice: politică, sport, medicină, modă, ce vreți voi. Fiecare are o părere și toți simt nevoia să o spună lumii întregi. Și foarte bine fac. Serios. Nimeni nu le-a interzis asta. Și nici măcar nu am degetele încrucișate, vă dau cuvântul meu. Internetul oferă posibilitatea oamenilor să interacționeze, să comunice online pe diferite subiecte și fiecare să-și expună argumentele. Lumea ar fi un loc mult mai bun dacă ar fi așa de simplu, dar nu e. Internetul nu pune la dispoziție doar accesul la informație și atât. Merge mai departe. Mult mai departe. Atât de departe încât oamenii nu mai văd linia aia fină între bun-simț și răutatea gratuită.

Bine, practic nu e chiar gratuită, toată lumea plătește pentru internet. Ideea e că o parte din oameni se folosesc de el pentru a-și vărsa frustrările zilnice sau ceea ce e și mai deranjant, acest comportament aproape machiavelic vine pe fondul lipsei de ocupație și a amuzamentului. Da, amuzament. Nu ar trebui să vină ca o surpriză acest lucru. Deși, recunosc, pentru mine a fost. Pentru unii oameni amuzamentul vine din aceste răutăți, aceste comentarii care nu denotă inteligență sau rațiune, ci pur și simplu o nevoie incontrolabilă de a a fi rău într-un mod necondiționat.

1908380_745726472154782_7670851513773136628_n

Da, doar de dragul de a fi răi, acești oameni care sunt cunoscuți drept „hateri” sau mai nou „trolleri” își fac din asta un stil de viață, ei sunt un fel de Gică Contra, dacă vreți. Mai bine. Vă mai amintiți de băiatul ăla tare simpatic, Rumpelstiltskin? Ei, cam în acestă zonă ne învârtim. Acum, chiar nu vreau să mă înțelegeți greșit. Sunt de ceva timp în acest domeniu în care trebuie să accept orice critică, fie ea bună sau, mai puțin bună. Nu mă deranjează. Ăsta cred că este și scopul, ca oamenii să își spună părerea despre ceea ce citesc/văd/aud. Dar nu oricum. Într-un mod civilizat și mai mult decât atât, coerent.

Poate că trăim într-o junglă și regula spune că cei mai puternici supraviețuiesc, însă nu văd de ce ar trebui să ne comportăm ca niște animale. Dacă ceva vi se pare că nu e OK, că e prost făcut, că e aberant, că are mai multe greșeli decât prevede legea, recurgeți la un limbaj adecvat, de genul „Mă, părerea mea e că se putea mai bine”, „Îmi pare rău, dar argumentele tale nu sunt convingătoare”, „Ai fost pe lângă subiect, ar trebui să fii mai atent”. Se numește feedback constructivCeea ce am observat e că acești oameni nu înțeleg de fapt ceea ce înseamnă ca cineva să aibă sentimente și să arunce cu tot ce au în munca unei persoane.

Limbajul colorat pe care îl folosesc unii, ironiile total aiurea și nejustificate, nu fac altceva decât să reflecte inteligența de care (nu) dispun. Nu am vrut să fiu rea acum, chiar dacă așa a părut. Să vă spun ceva, limbajul colorat îl poate folosi oricine. Pe bune. La propriu. Am auzit puști de 10, 15 ani care aveau un limbaj atât de colorat încât făceau curcubeul să pară negru. Nu doar pe stradă, ci și pe rețelele sociale, pe grupuri, țânci care postau lucruri „de oameni mari” și mă gândeam să le spun: „Copile, mama ta știe ce faci?”. Și ghici ce! Nu am făcut-o. Nu era datoria mea. Un prieten îmi spunea odată că nu am sânge să fiu „hater”, nu știu dacă era un compliment, însă eu așa l-am înțeles.

10154382_10151977243096710_502118547688014173_n

Spuneam mai sus că aceste comentarii acide, fără fundament de cele mai multe ori, pot să supere. Mi se pare normal, până la urmă ăsta este rolul lor. Cine spune că nu îl ating, cel mai probabil minte și când este singur se gândește că numai dumnezeuții, hristoșeii și altarii îl pot salva pe cel care a comentat. OK, poate am exagerat puțin. Îl ating în sensul că se face totuși un „click”, îi creează un disconfort și îl face să își pună întrebări de genul: „Ce-a fost asta?”, „De unde și până unde s-a ajuns aici?”. Credeți-mă. Dacă o să vă exprimați părerea într-un mod politicos, nu o să își mai pună nimeni întrebările de mai devreme. O să îl faceți să conștientizeze că munca lui poate fi îmbunătățită și va ține cont de sfaturile voastre.

11036914_700513526741852_3390518146630307609_n

Am căutat pe http://www.urbandictionary.com ce înseamnă „hater” și am dat de această definiție. „A label applied to people who are more negative than positive when discussing another person. It most commonly refers to individuals whose negativity is so extreme that it is all-consuming. However, there are various levels and forms of being a hater, ranging from completely dismissing any positive traits or actions, to merely painting a less than flattering picture by using words with negative connotations. Hating is often attributed to jealousy, but just as often, it seems to stem from some other source”. Am ales-o pe cea care se potrivea cel mai bine în discuția noastră. Să ne înțelegem. Nu spun că trebuie să vă fie pe plac mereu ceea ce scriu alții sau comentează. Sunteți liberi să vă exprimați dezacordul, atâta timp cât nu jignește în mod deliberat persoana în cauză. Nimeni nu cere să fie plăcut cu forța, ci să fie respectat.

10527665_760299710697458_7170228912903847700_n

E de înțeles ca „haterii” să caute acestă reacție.

10447652_703021319767938_3872667998193835009_n

Din păcate, pentru ei, este de fapt următoarea.

tumblr_myr6huYUiQ1rs9v2ho1_250

Eu înțeleg de ce oamenii aleg să fie „hateri”. Serios. E atât, dar atât de simplu. Gândiți-vă că ceea ce fac ei este să jignească, să recurgă la un limbaj violent și fără să se ridice măcar din fotoliu. Cât de comod și eficient. Dacă au reușit să te prindă în corzilele lor, rămâi înțepenit acolo și amin. Ei practic taie în carne vie, dau de pământ cu munca ta, pentru că… să fim serioși, dacă pot face asta, de ce nu? Și dacă, din întâmplare, nu îți convine sau te deranjează, too bad. Nu e ca și cum părerea ta contează.

Mie, personal, nu îmi place să fiu rea în mediul virtual, nu văd rostul. În schimb, am simțit cât de bine e atunci când ești rea pe bune face to face. Chill out. Vorbesc despre faptul că te simți bine atunci când tu ai dreptate, când vezi că cel cu care vorbești îți aduce niște argumente pe care tu le foloseai la grădiniță și „hatereala” lui este nulă dacă nu are protecția internetului. Da, e amuzant să fii rău. Doar atunci când dreptatea este de partea ta, când merită să fii tu cel care îl privește pe „hater” cum se târăște înapoi în vizuina lui.

NOT-SURE-IF-TROLL-OR-JUST-VERY-STUPID

Nu încerc să schimb oamenii prin acest articol, dar schimbarea trebuie să vină de undeva. Poate reușim să înțelegem că nu trebuie să ne dăm cuțite în spate sau să ne batem în mocirlă prin cuvinte. Just a thought I had.

Sursă foto: tumblr.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here