,,Fericirea în oamenii inteligenți reprezintă cel mai rar lucru pe care îl știu” – Ernest Hemingway
Oamenii inteligenți nu sunt niște indivizi de duzină. Ei nu se mulțumesc cu puțin în nicio privință și au așteptări uriașe de la tot ce este congruent cu viața lor. De aceea, simpla prezență a unui partener iubitor și fidel, a unei familii unite și a unei cariere de succes s-ar putea să nu fie de ajuns pentru a preveni un suflet inteligent de la stările de tristețe, durere sau chiar melancolie.
Mai jos, vom analiza cele 6 impedimente cu care se confruntă oamenii inteligenți pe drumul către fericirea mult visată.
1. EI SUNT VICTIMELE SUPRA-ANALIZEI
În general, oamenii cu nivel ridicat al inteligenței se lovesc zilnic de bariere emoționale. Ei tind să analizeze în detaliu și aproape excesiv fiecare aspect al vieții lor pentru a se asigura că nu le scapă nimic de sub observație. Ce-i drept, atâta trudă psihică poate fi extrem de obositoare, în special în cazurile în care gândurile lor conchid în concluzii care mai de care mai frustrante sau sâcâitoare.
Aceste gânduri îi apasă ușor (dar sigur), îi împovărează cu ipoteze fictive, însă chiar și așa, supra-analizarea nu ia final. Creierul lor nu obosește de la născocirea multor scenarii, care le fac mai mult rău decât bine.
2. STANDARDE ÎNALTE
Oamenii inteligenți sunt siguri de ceea ce vor de la viață și nu și-ar coborî standardele pentru nimeni și nimic. Puținul nu îi satisface, mai ales că ei sunt conștienți de calitățile pe care le posedă și știu de ce sunt capabili. Acest aspect îi face să le fie foarte greu să-și găsească fericirea.
Este de la sine înțeles că niciodată nu vom putea primi tot ce ne dorim. Însă, acest lucru pare a fi încețoșat în perspectiva unui individ înzestrat cu o minte teoretică genială. Din punct de vedere psihologic, oamenii inteligenți sunt excelenți gânditori, capabili de analiză aprofundată. Inteligența lor practică nu este îndeajuns de dezvoltată, de aceea ei se găsesc adesea în ipostaze ideale ale lumii înconjurătoare. Atunci când realizează că lumea în sine nu se întrepătrunde cu tot ce debitează mintea lor acerbă, rămân foarte dezamăgiți.
3. SUNT PREA CRITICI CU PROPRIA PERSOANĂ
Unul dintre motivele nefericirii se desprinde din tendința lor de a fi prea duri și critici cu propria persoană. Aici nu ne referim doar la critica adresată carierei sau la diversele dezamăgiri de ordin personal, ci la întreaga lor existență.
Oamenii inteligenți sunt dotați cu un mod natural de analiză și gândire accentuată asupra acțiunilor lor și a comportamentului pe care îl prezintă de zi cu zi. Toate aceste gânduri se confruntă cu standardele înalte de care am vorbit mai sus și de aici rezultă o nebuloasă existențială. Tendința această nativă (deloc intenționată) le oferă motive suficiente pentru a se învinovăți, critica sau auto-dezarma în orice circumstanță.
De exemplu, o greșeală comisă acum mulți ani le poate bântui din senin mintea și le poate reaminti cum ar fi fost viața lor dacă acea problemă nu ar fi existat. Uite așa starea lor de spirit se schimbă imediat și gândurile încep să îi demoralizeze…
Aceste tipuri de flashback în legătură cu greșelile din trecut sunt destul de frecvente la oamenii inteligenți. Emoțiile negative născute din aceste gânduri sunt suficiente pentru a le șterge instant orice procent de fericire.
4. ASPIRAȚII MULT PREA ÎNALTE
Oamenii inteligenți nu sunt niciodată mulțumiți cu ceea ce au. Întotdeauna este loc de mai bine/de mai mult. Acest lucru se datorează nivelului lor ridicat de IQ care le oferă puterea de a-și imagina lucruri mărețe. Ei sunt întotdeauna în căutarea unui scop mai înalt, indiferent de cadru. Din această cauză, ei par că nu apreciază ceea ce au în momentul prezent. Imaginația intensă îi călăuzește către deziderat. Viața obișnuită nu li se potrivește, de aceea majoritatea oamenilor inteligenți caută excepționalismul – care, firește, nu există!
5. SE SIMT NEÎNȚELEȘI
Oamenii inteligenți petrec mult timp în căutarea unei persoane care să îi înțeleagă pe deplin. Psihologic vorbind, atunci când avem alături persoane care ne înțeleg, jumătate din stresul vieții noastre încetează să mai existe. Nimic nu se compară cu o conversație adevărată, purtată în compania unei persoane a cărei gândire rezonează cu a noastră și care ne împărtășește ideile și viziunile asupra vieții.
Adevărul este că majoritatea oamenilor inteligenți se simt neînțeleși, singuri și neapreciați de către ceilalți. Pentru ei se pare că aproape nimeni nu empatizează cu profunzimea în care ei percep viața. Oamenii de știință confirmă că cei înzestrați cu un IQ ridicat nu simt nevoia constantă de a socializa pentru a fi fericiți, în comparație cu cei cu un nivel mediu de inteligență. Și chiar dacă vor să poarte o conversație, aceasta trebuie să fie despre un subiect fascinant și intrigant din punct de vedere intelectual – în niciun caz despre mâncare, vreme sau planuri de weekend.
6. EI SUNT PREDISPUȘI LA AFECȚIUNI PSIHOLOGICE
Multe studii au confirmat existența unei conexiuni între oamenii inteligenți și predispoziția acestora la diverse tulburări psihiatrice, cum ar fi bipolaritatea, anxietatea socială sau atacurile de panică. Nu toți cei inteligenți suferă de aceste probleme. Chiar și chiar care nu se confruntă cu ele sunt susceptibili la un sindrom intitulat depresie existențială, care apare ca efect al supra-analizării detaliilor din viața lor.
Dacă această problemă persistă, te vei găsi în situația de a nu mai înțelege ce se întâmplă de fapt cu tine și care este scopul tău în tot acest puzzle intitulat viață. Multe persoane au afirmat că, în urma acestei tulburări, au ajuns să se gândească din ce în care mai accentuat la viață și moarte. Drept urmare, și-au analizat propria existență și și-au reevaluat viața, fapt ce a avut ca urmare tristețea cauzată aparent fără motiv.
Sursă foto: giphy.com
