În cadrul proiectului Creative Camp realizat de OSUBB (Organizația Studenților din Universitatea Babeș-Bolyai) i s-a luat un interviu Iuliei Boloca, content creator, copywriter și scriptwriter, pe care îl găsiți aici, sau mai jos.

Interviul a fost redactat după formatul video.

Iulia se descrie ca fiind un copil pierdut în viață, care a început încă de la 19 ani cu publicitatea, toată viața ei a făcut lucruri creative, nu s-a axat pe un singur plan, ci pe tot ce se putea considera extracuricular. Un copil care nu poate sta locului, care dacă își ia o pauză de 5 minute simte că are ceva de făcut și nu își amintește ce.

Sursă foto: Instagram: @iulia.blk

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru Youtube?

Prin clasa a 9-a și a 10-a am făcut teatru și mă stimula creativ, era mișto să fac, mi-am descoperit latura creativă, iar directoarea a hotărât să nu mai fie trupa respectivă de teatru, așa că a trebuit să fac ceva să suplinesc lucrul acela care nu mai era, așa că am zis „de ce nu youtube?”. M-a inspirat super mult și Daniel Pîrvan, mă uitam la el de atunci și acum suntem super prieteni, și pur și simplu a fost un spațiu unde să mă pot stimula creativ, și în timp s-au strâns omuleți, nu știu când, nu știu de ce, dar aparent a funcționat, o mică joacă de copil pe care am făcut-o în a 10-a, într-o vară. Dintr-o prostie, dintr-o joacă.

Atunci a fost un boom, au apărut o grămadă de vloggeri…

Dadaa, a fost destul de greu să ieși la suprafață, cred că vreo 2 ani am stat așa super pe 5 mii de abonați, țin minte când am făcut 30 de abonați, mi se părea „frate, o clasă întreagă de oameni se uită la mine, o grămadă”.

Deci ai avut o pasiune și pentru teatru…

Dadada, am și 2 premii pentru cea mai bună actriță în rolul secundar, (pentru că nu-mi dădea nimeni principal), nu mă ajută la nimic, dar mă ajută pe mine când pun capul pe pernă, am crescut în ochii mei.

Legat de conținutul tău de pe youtube, cum faci să ai mereu idei noi?

Păi, nu ai mereu idei noi, la un moment dat aveam pentru că na, eu cu fiecare video cresc exigența referitoare la mine, gen dacă am făcut acum un clip bun, data viitoare trebuie să fie și mai bun. În timp e așa, o piramidă. Dacă la început aveam multe idei, acum sunt mult mai puține bune, sunt multe prăjeli pe care le-aș putea face dar sunt din ce în ce mai puține care să merite. De aia nici nu mai postez săptămânal sau cum postam odată, de 2 ori pe săptămână. Sunt mult mai pretențioasă cu cu ce postez și fac de atâția ani, nu pot posta orice prostie, mă simt de parcă am o datorie față de omuleți. Ideile în principiu vin dintr-o asociere nouă cu ceva vechi, ceva consacrat, o idee veche cu un twist, asta-i toată creativitatea în linii mari.

Care este videoul tău preferat pe care l-ai făcut?

Mi-a fost super drag cel pe care l-am filmat cu Techeș de când eram noi mici, și când zic mici mă refer acum 2 ani, ceva de genul. Cred că s-a numit „Adam și Eva la terapie în cuplu”, n-a ieșit absolut deloc la calitatea pe care mi-am dorit-o eu, dar mi se pare și în ziua de azi că scriptul este ce trebuie, am stors tot ce s-a putut de la el, și dacă aveam nu știu ce echipă mai mare de producție, dacă aveam lumini, dacă nu mă filmam singură, dacă dacă dacă, cred că ar fi fost top. Chiar au fost niște chestii de nuanță pe care zic eu, tre’ să le gândești ca să le prinzi și după când te prinzi ești gen „aaaa, deșteaptă asta”

Deci, te ocupi singură de videourile tale…

Și da și nu, am avut o perioadă în care lucram cu art-ul cu care lucram la momentul respectiv, împreună în fiecare zi, după care am avut o perioadă în care îmi editam singură și acum le lucrez cu un tip de i-am dat tag în toate postările, îmi face poze, îmi editează, e băiatul bun la de toate, e obositor, nu-i același lucru să filmezi singur versus să filmezi cu cineva. Atunci când ești singur te enervezi când dai o bâlbă, dar când ești cu cineva și dai o bâlbă te amuzi, e altceva, de aia am și filmat foarte mult singură în carantină și mi s-a tăiat la un moment dat, era enervant, mă enervam dacă dădeam o bâlbă, cum am zis, dar așa, în mai mulți, în 2, e altceva, nu mai ești tu singur prost în fața camerei să râzi de ce zici tu. Râzi o dată, de 2 ori, dar cât..

Care ar fi youtuberii care te inspiră?

Eu de când am pornit, idolul meu în viață a fost SuperWoman-Lilly Singh, care făcea și încă face chestii, dar vizualizările nu mai sunt cum erau odată, nu știu dacă alții se mai uită dar eu sunt acolo trup și suflet pentru ea, refuz să trăiesc în viața asta fără s-o întâlnesc măcar odată, este motivul pentru care m-am apucat de youtube, motivul pentru care am continuat, și motivul pentru care în general vreau mai mult de la viață, nu doar „9 to 5” și acasă și somn. Din România, Daniel Pîrvan, că tot am zis de el. Sunt foarte mulți, dar ăștia 2 îmi sunt așa, la inima mea, și mă bucur mult că cu Dan chiar mă am bine, pot să-i dau mesaj oricând și e acolo.

Cum simți că te inspiră oamenii ăștia?

SuperWoman din nou, la fel cum gândesc și eu acum, nu pot să vin cu un clip mai rău ca ieri, trebuie mereu să fie mai bun și mai bun și mai bun, și ea la fel ca mine…de fapt eu la fel ca ea, am investit în aparatură, încerc mereu să nu rămân doar la clipuri video pe youtube, încerc să fac mai mult și în viața mea de zi cu zi, și un pic acolo, o fărâmă de workaholic a venit și înspre mine de la ea. Și de la Dan, si la el la fel, că mai nou face muzică, și când nu face muzică face animații, ceea ce este extrem de greu și e chestia asta că mai bine postezi mai rar și să dai ceva foarte bun, decât să le dai pe bandă rulantă și să fie meh, că până la urmă așa îți păstrezi publicul, prin respectul față de ei, crezând că și ei au pretenții de la tine, nu doar tu de la tine.

Cum a fost experiența ta de la Next Big Vlogger?

O, doamne, a fost foarte wow, practic a fost o campanie dar pentru noi participanții a fost, nu știu cum să-ți zic, acum că-i cunosc pe toți oamenii ăștia și văzând din afară n-a fost așa wow, dar în momentul ăla, eu copilache, m-am trezit înconjurată de toți youtuberii la care mă uitam și îi super admiram, și m-a lovit așa într-o singura zi, mi-au dat follow, am vorbit cu ei, am filmat cu ei. Țin minte că după prima zi am mers acasă pe jos, că na, sarakie, și am văzut un mare billboard cu Bromania și eram „wow, l-am văzut azi, adineori, wow, cum e asta”. Dar crescând, mi-am dat seama că sunt și ei oameni, fiecare cu ale lui, dar mai interesant a fost că, chiar dacă în primul sezon am fost participant, în al 2 lea sezon am fost în echipa de creație a campaniei și asta a fost de 3 ori mai mișto decât experiența ca participant. A fost un upragde destul de mare, într-un an de la participant la creator a fost un super achievement pentru mine , și mai ales că a ieșit, nu vreau să zic că a ieșit bombă, dar roastul ăla pe care l-am scris eu, nu știu dacă-l știți, este roastul vloggerilor, scris de mine, a fost absolut minunat să le dau eu indicații mentorilor care îmi erau mie anul trecut mentori, să le dau eu indicații despre „hei aici ar fi mișto să faci asta” ceea ce anul trecut ei îmi spuneau mie, a fost minunat, efectiv minunat, și mai ales că finala s-a petrecut la un mare party la metrou, ceea ce este huge, un party la metrou mai ales dacă știi ce este în spate, pentru că sunt o grămadă de aprobări și pentru ca tu, om normal, persoană fizică, să filmezi la metrou iți trebuie o grămadă de aprobări, nu știu dacă costă, dar sigur costă, am eu așa o vagă impresie, dar a fost huge, au fost 2 trenuri cu covor roșu și cu banchetele îmbrăcate în roșu, cu mâncare, cu dj cu muzica, man, n-am mai văzut așa ceva și nu cred că o să mai văd, deci din punctul ăsta de vedere Next Big Vlogger 2 a fost mult mai wow decât Next Big Vlogger 1, chiar dacă în 1 eram overwhelmed de tot ce mi s-a întâmplat într-o singură zi. Nici n-am câștigat și probabil dacă câștigam nu mai eram așa, acum fiecare cu hopurile lui în viață. A fost mișto.

Sursă foto: Instagram: @iulia.blk

Știm că ești și copywriter, ne poți spune cam ce presupune jobul tău?

Copywriter? Păi, gândiți-vă la o reclamă și gândiți-vă la tot ce a fost de scris în spate, nu numai scripturi, cât și captcharuri, cât și tot ce ține de textele pentru ad-uri pe Facebook, pe Youtube, așa mai departe, înseamnă scripturi și partea cea mai mișto că până acum nu mi se pare că sună fun să fii copywriter, mai puțin la partea cu script writing-ul, cea mai mișto la partea de copywriting este că tu stai, tu, copywriter, stai cu art directorul tău, stați și brainstorminguiți, scoateți toate prăjelile din cap până iese ceva mișto, și strict procesul ăla este absolut minunat și îmi este foarte drag, m-am îndrăgostit strict de brainstormingul cu un art director, și mai ales dacă te înțelegi foarte bine cu art-ul tău, nu-ți mai trebuie nimic de la viață efectiv…bine, că te duci după și prezinți ideea în fața unui creative director și poate să iți distrugă ideea, ih..dar sincer, la fiecare idee pe care o zici ai așa un ,,it s your baby”, te doare să vezi că e omorât de un creative director, dar în același timp la finalul zilei ești ,,bă, da ce bună a fost aia”,, bă, dacă era aprobată”…de câte ori n-am zis că ,,dacă era aprobată să vezi de nu lua Cannes-ul”, am zis de atâtea ori în viață că ,,să vezi de nu iau Cannes-ul cu asta” și nu s-a întâmplat. Nici nu mai am eu focusul așa mare pe premii, dar un Cannes acolo trebuie să ai, nu se poate să treci prin viață fară un Cannes, pai ce, ne batem joc?

Care e cea mai mare campanie la care ai contribuit?

Hmm, a fost o campanie imensă cu un buget imens și care a venit și cu premii după campanie. Am făcut un serial care se numește „Friendzone” pe care l-am scris și conceput eu alături de art directorul meu de pe vremea aia, mi-a plăcut, e o experiență unica să faci un serial, te atașezi foarte tare și de personaje, nu neapărat când le vezi pe set, pe cât scrii acolo și razi având căștile în urechi uitându-te la un ecran, nimeni nu știe de ce razi dar tu știi că acolo ai o întreagă lume în capul tău, și să vezi toată lumea aia pusă în realitate, mai ales cu atâta echipa de producție, adică totul a fost absolut impecabil, cadre, toată producția, toate props-urile, totul a fost impecabil, exact cum mi aș fi imaginat. A ieșit minunat, sunt extraordinar de mândră de campanie mai ales că a primit un Gold Efii, parcă ceva mare la Internetix și o nominalizare sau o mențiune, ceva de genu super mic, dar asta s-a întâmplat la Webby, ceea ce Webby Awards e huge, gen acolo se dau premii pentru Kim Kardashian, e mult peste ce mi-aș fi imaginat eu, a fost iubirea mea campania aia.

Am mai avut campanii așa ,,my love” dar așa că aia cu 5 zile de filmare intense de adormeam pe set în picioare n-am mai avut.

Deci, ăsta e proiectul cu care te mândrești cel mai mult.

Da, da.

Și ai vreun proiect de care ai vrea să te ocupi în viitor?

Da, uite am acuma un tab deschis care se numește…nu pot să vă zic cum se numește, dar e un clip pe care vreau să-l filmez pentru mine, care necesită un set-up mai mare, mai multe persoane, nu vreau să dau spoilere, necesită un buge, mai am o aplicație pe care vreau s-o fac anu ăsta, nu știu cum, nu știu cu cine, nu știu cu ce bani, dar eu anu ăsta fac o aplicație, nu mă interesează, din nou, habar n-am, este mult mai greu să faci o aplicație decât aș fi crezut, dar am o idee foarte bună de o aplicație care ar scoate și bani, și eu asta trebuie să fac anu ăsta, nu știu cum dar e pe to do list.

Ce alte pasiuni mai ai pe care ai vrea să le dezvolți?

Nu prea am, mi-ar plăcea foarte mult să știu să cânt, dar să știu la modul că bă, să cant, nu să cânt, să cânt să cânt, faza e că eu am cântat la un moment dat și m-am oprit prin clasa a 3-a și de atunci s-a dus vocea, adică nu e nimic, dar mi-a rămas urechea muzicală ceea ce este foarte frustrant pentru că nu poți să cânți la duș că te auto zgârii pe creier, înțelegi cât de frustrant este să știi că ești afon și să-ți dai seama că ești afon pentru că iți dai seama de fiecare notă care este pe lângă? E groaznic, o binecuvântare și un blestem să ai ureche muzicală. Mi se pare rău să n-ai voce și să ai ureche muzicală.

Dacă ai putea să te întâlnești cu persoana care erai acum 5 ani, ce sfaturi ți-ai da?

Pe lângă 2 palme, mi-aș da sfatul în primul rând să nu mă duc la ortodontul la care am fost, în al 2-lea rând să las ochelarii ăia oribili rotunzi că nu erau bine deloc și în combinație cu aparatul dentar, groaznic, groaznic stilistic vorbind.

Dar așa să nu zic chestii doar superficiale, să am un pic de sânge în vene pentru că eram foarte „yes man” la orice zicea un angajator, acceptam orice buget, acceptam orice lucru nasol din partea unui angajator. Și, într-adevăr, a fost un drum lung că să-mi dau seama că alții trebuie să stea după mine, adică a fost un proces destul de complicat de glow up. Ar mai fi o chestie, să fi învățat că nici un angajator nu o să-mi zică vreodată „Da, e foarte bine și pentru că faci foarte bine meriți o mărire de salariu”. N-o să-ți zică nimeni asta, trebuie să te evaluezi tu foarte bine și să-ți respecți munca, cât să nu te calce alții în picioare, nu acceptați salarii de rahat și mai ales angajatori de rahat. Atât de mult profită alții de pe urma noastră și suntem atât de capabili noi, ca generație, încât este extraordinar de frustrant când vezi că cineva cu mult mai mulți ani decât noi ne desconsidera doar pentru că suntem mici, man, noi dăm un search pe google și ți-am învățat probabil un curs întreg, n-avem nevoie de ceva mai mult. Ah, m-ai atins la o coardă sensibilă. Noi că generație ar trebui să fim mult mai self aware că suntem buni în absolut orice ne pasionează, a învățat Selly la 8 ani să monteze, nu ne oprește nimic pe noi că generație și angajatorii ar trebui să știe asta și noi ar trebui să știm asta în primul rând, că suntem valuable și că merităm. Respectul față de propria muncă este o lecție huge pe care am învățat-o greu. Să aveți asta în minte, începutul e greu pentru toți, dar până la momentul în care ești, în ghilimele, călcat în picioare de un angajat, doar așa, că e fun să-ți dea la temelie, la încrederea în sine, să crezi că e o oportunitate pentru tine în primul rând să lucrezi pe un salariu de nimic, no honey, no.

Crezi că în ziua de astăzi este greu să vii cu content nou și original în România?

Da, este, la cât volum de content este urcat în fiecare secundă, este foarte greu să găsești ceva original, chiar, eu pe tik tok postez foarte rar și postez numai atunci când ceva simt că bă, e caterincă, eu respect foarte mult platforma și nu îmi vine să vin eu influenker să postez orice rahat că m-am trezit de dimineață, nu, respect platforma, pentru chestii de genul este Instagram, pe Tik Tok postezi strict chestii amuzante, not glamorous, postezi tu pe tine,și am făcut acum câteva zile, o săptămână, 2, un clip cu puggy, un câine și credeam că este o idee, mi-a venit așa, nici n-am stat să mă gândesc că a făcut-o altcineva, dar m-am trezit în comentarii cu „măcar să dai tag de la cine ai luat” și eram gen „ce?”. Am intrat pe profilul ăluia și aparent s-a făcut, care erau șansele? Efectiv. Deci da, e îngrozitor de greu să faci ceva original, dar cred că cel mai important este, în primul rând, să nu cauți inspirație, să-ți vina de la Dumnezeu putere, că dacă îți cauți inspirație, fără să vrei, iei părticele din ce mai vezi. Și cu de la Dumnezeu putere tot o să găsești unu din asta cu „da’ l-am făcut acum o săptămână”.

Au urmat câteva întrebări din publicul care a participat la live.

Care este diferența dintre copywriter și scriptwriter?

Păi, copywriterul face în principiu idei de campanii, mai face și chestiile mai boring, gen SEO, care este tot ce vezi pe google, toate textele care îți apar pe google și fac ca site-ul tău să apară primul, tot ce înseamnă texte mai puțin fun, mai puțin creative, gen descrieri de Instagram, descrieri de Facebook, descrieri de produse, chiar, că am făcut și asta, dar scriptwriterul face simplu scripturi, scenarii de diverse și de filme și de seriale și scenarii de reclame, cam asta-i diferența. Un copywriter simplu face și asta, face și script writing, adică să nu ne înțelegem greșit, dar cuprinde și partea mai boring din toată chestia asta cu scrisul, dar scriptwriterul face numai chestiile frumoase.

Ce ai alege între freelancing sau agenție de publicitate?

În agenție este un vibe pe care foarte rar îl întâlnești, ceea ce eu de când sunt freelancer n-am mai întâlnit, ceea ce mă face să îmi fie dor, era o hărmălaie atât de bună, era un vibe atât de mișto, eram toți pe un etaj și efectiv simțeam toți aceeași presiune, când înjurai clientul te simțea toată lumea, cu asta nu te mai întâlnești, este ceva foarte tare, dar în același timp e foarte stresant că poate să vina CS-ul în spatele tău să zică „uite, aici fă logo ul mai mare, uite aici vreau să pui nu știu ce cuvințel, asta nu merge acolo”. Ca freelancer banii sunt mult mai buni, adică ca freelancer tu lucrezi cu bugete pe o oră și tu iți setezi un buget anume și media de buget este mult mai mare decât ora în agenție, ora ta ca angajator, nu știu, e complicat. Aai ales pentru că pe mine mă stresează ca freelancer toată chestia asta cu taxe cu fă pe firmă, nu fă pe firmă, facturează, ca angajat e mult mai simplu, primești salariul, îl spargi pe ce vrei tu, ca freelancer tre’ să bagi banii în firma, când scoți banii din firma trebuie să vii cu bonul, trebuie să vii cu factura să le dai la toate, e mai greu, dar e mai bănos.

E oribil, mai am niste contracte pe drepturi de autor și habar n-aveam că e mult mai scump, plătești mult mai mult la stat și acuma m-am trezit că am de plata la stat până la 15 martie și e greu, e foarte greu, partea asta mă oripilează de-a dreptul, urăsc din tot sufletul meu, aș vrea doar să primesc salariul și gata, eu atâta am de făcut, să cheltui, atât să fac eu.

Cine este cu adevărat Iulia Boloca?

Să știi că la început nu am exagerat cu nimic, Iulia Boloca este un copil stresat, un copil foarte anxios, foarte stresat, care se simte foarte prost dacă își ia 5 minute de pauza pentru că simte că are ceva de făcut, n-am exagerat cu absolut nimic, deep down asta este Iulia Boloca. Acum mă gândesc că după asta trebuie să mai fac un call, după trebuie să mai scriu. Și, mai ales, mintea mea este foarte haotică, nu știu dacă ați observat din ce debitez până acum, dar mintea mea funcționează așa, am o grămadă de conexiuni care funcționează așa, nu știu dacă se numește în vreun fel pentru că nu vreau să o diagnostichez incorect și șă fiu insensibilă cu cei care au de fapt asta, dar sunt foarte haotică în gândire și probabil mi-am și răstălmăcit ideile, poate am vorbit încurcat, poate am luat o idee de acolo și am continuat-o și am dus-o în altă parte, eu sper că n-am făcut asta, dar să știți că dacă am o prezentare în spate sunt mult mai coerentă, dar acum pentru că n-am, cine știe unde se duce aceasta discuție, nu am garanția pentru nimic.

Urmează o întrebare mai personală acum, ai prieten?

Am prieten. Nu dau sfatul ăsta, să nu aveți încredere în băieții de pe Tinder, dar I’m guilty about it, este singurul lucru bun care a ieșit de pe Tinder, e tot ce pot să vă spun.

Cum te-a afectat pandemia și virusul din punct de vedere profesional?

Profesional mai deloc, pentru că pot să lucrez lejer de oriunde, dar că vlog m-a afectat destul de mult pentru că nu-mi era foarte clar ce să postez, adică parca aș face ceva funny că să mai îmbuneze lucrurile, că na, cineva care nu e într-o stare psihică foarte bună să se hlinzească 2 minute la un clip de al meu, dar totodată nu-mi venea să postez ceva funny pentru că mi se părea că par insensibilă față de niște probleme grave pe care le au alții, adică și-au pierdut o grămadă joburile, nu-mi venea să vin eu pe Youtube să vorbesc despre lucruri minore care la un moment dat sunt funny, dar mi s-a părut că orice aș fi zis eram super privilegiată și nu voiam să fiu nașpa. A fost o perioadă foarte sensibilă, probabil alții n-au perceput-o așa, dar mie mi-a fost foarte incomod să creez în pandemie, pentru că nu știam care e starea de spirit, nu știam ce să zic să nu afecteze pe cineva și în același timp nu știam ce să fac să nu mă afecteze pe mine psihic, pentru că a fost o perioadă și pentru mine, stăteam seara să mă uit la soare cum apune, era activitatea zilei mele, groaznic a fost, groaznic.

Ce sfaturi le-ai oferi persoanelor care sunt pasionate de Youtube și sunt la început de drum?

Din nou, nu este un sfat de al meu, este un sfat pe care mi-l dădea și mie la rândul meu, mă rog, „mi-l dădea”, îl punea pe youtube Casey Neistat. Zicea la un moment dat că, nu contează ce cameră ai, nu contează chestiile tehnice pe care le ai, nu contează microfonul, lumina, nimic, contează să te apuci. Nu contează, ai o idee în cap, o conexiune la internet, do it, nu mă interesează, sunt lucruri pe care pot să le improve în timp, deci da, apucă-te acum dacă vrei, pentru că o să te tot lălăi și o să treacă timp și o să iți treacă avântul. Nu contează din nou, probabil telefonul pe care îl ai este minunat pentru o filmare, n-ai nevoie de nimic mai mult decât o idee, un telefon și o conexiune la internet, vorbele lui, nu ale mele.

Care e cel mai dificil lucru de făcut în jobul tău?

Taxe și impozite, pe lângă taxe și impozite, simplul fapt că trebuie să-mi amintesc lucruri. Uit să postez lucruri, uit să-mi amintesc că trebuie să fac ceva, uit foarte multe lucruri, cred că ăsta-i cel mai greu lucru, că nu am un traffic manager. În agenție ai un traffic manager care iți spune „Hei, ai terminat asta? Acum tre’ să faci asta. Ai terminat asta? Acu tre’ să faci cealaltă.” Și asta în viața de freelancer nu ai și trebuie să fii propriul traffic manager, iar la o minte haotică cum am eu, este greu, vrei să te mint? Abia mă descurc, din nou, ies la cafea, știu că trebuie să fac ceva, dar nu știu exact ce, dar știu că sigur, dacă stau, e ceva rău.

Ne apropiem de final și aș vrea să te întreb dacă ai tu ceva de transmis publicului?

Să știți că, în principiu, tot ce am de zis o să transmit în clipurile mele următoare, pentru că o să am o serie mai serioasă, mai la sentiment așa, mai cu mesaj, dacă tot sunteți toți în domeniul ăsta sau majoritatea, nu vă lășați impresionați de ce zice angajatorul, aveți 100% încredere în ce faceți, folosiți internetul ca cea mai bună metodă de a învață, pentru că sincer, I’m sorry, nu pot să zic că am învățat foarte multe în facultate, am învățat de pe net și din ce am muncit, am muncit și nopți, am muncit și zile și e adevărat, dar da, bazați-vă foarte mult pe experiența din timpul lucrului, nu pe facultate, faceți cât mai multă practică. Ce pot eu să vă mai spun, aveți încredere în voi și în ce faceți, să nu lăsați o secundă pe altcineva să va spună că nu e chiar așa bun ce faci tu. Adică trebuie să știi care e critica constructivă și care e aia care să te țină la nivelul de salariu minim. Foarte haotică sunt. O mie de idei, o singură gură.

Îi mulțumim Iuliei pentru interviul acordat OSUBB-ului și acestora pentru acordul de a-l publica.