Odată cu apariţia coronavirusului, un alt virus s-a propagat cu o viteză uluitoare şi a „îmbolnăvit” milioane de oameni. S-a declarat infodemie. Cantitatea enormă de informaţii şi incapacitatea jurnaliştilor de a le verifica au dus la o astfel de situaţie. Multe informaţii dintre cele ce au făcut înconjurul oraşului, ţării sau chiar al lumii, în această perioadă, au fost folosite cu scopul clar de a dezinforma şi de a câştiga influenţă politică, socială sau chiar psihologică. Astfel, acum, poate mai mult decât niciodată, este timpul să combatem dezinformarea şi ştirile false.
Care este consecinţa dezinformării?
Trebuie să reţinem că scopul dezinformării este acela de a submina încrederea cetățenilor în instituțiile naționale și cele europene, destabilizând în cele din urmă democraţia. Rezultatul dezinformării este degringolada societăţii.
Cine dezinformează?
Oamenii fără nicio pregătire care emit judecăţi de valoare în ceea ce priveşte domeniul medical, de exemplu. În acest caz, umăritorii ascultă şi iau aminte, până în momentul în care informaţiile corecte nu mai au nicio putere în faţa lor. Printre aceste persoane se numără: Diana Şoşoacă, Adriana Bahmuteanu, Dan Bittman, Dana Budeanu, Iosefina Pascal, Oana Lovin şi mulţi alţii.
Câteva entităţi politice au tulburat sfera publică şi au folosit lipsa educaţiei media în favoarea lor în acest context pandemic. În urmă cu puţin timp, Pressone a publicat un articol ce arăta cum senatoarea Diana Iovanovici Şoşoacă are 15 pagini de Facebook ce însumează cel puțin 95.000 de like-uri și peste 230.000 de urmăritori. Toţi aceştia sunt intoxicaţi cu ştiri false, dezinformare şi live-uri de-ale senatoarei. Astfel, toţi aceşti oameni ajung să trăiască în propriile lor bule de (dez)informare, echo chambers, în care doar li se consolidează şi li se afirmă propriile păreri.
Mai adăugăm aici şi site-urile obscure precum sputnik.md, pseudojurnaliştii precum Luis Lazarus, dar şi trolli de pe Facebook şi alte reţele sociale care participă la propagarea unor astfel de informaţii eronate.
Totodată, titlurile apocaliptice de pe RomâniaTV ori Antena3 nu au făcut decât să încurajeze violenţele din cadrul ultimelor proteste „antipandemice”. Întreţinerea şi încurajarea haosului şi a panicii sunt tot forme de dezinformare. Ne amintim şi de începutul pandemiei, moment în care Antena3 avertiza telespectatorii că rafturile supermarketurilor sunt goale şi că nu ne vom mai putea procura alimentele necesare. De altfel, ne amintim de protestele „Împotriva vaccinării obligatorii” în condiţiile în care vaccinarea nu a fost şi nu este obligatorie în nicio ţară.
Cum recunoşti ştirile false?
Pentru ca o ştire să fie considerată falsă, nu trebuie neapărat să fie inventată în întregime. Multe ştiri false se creează prin scoaterea din context a unor informaţii corecte. De altfel, există ştiri care sunt menite doar să cultive confuzie, teamă sau scepticism, cu toate că pornesc de la o informaţie validă. Mai regăsim şi clickbaitul: titluri senzaţionaliste ce nu corespund conţinutului ştirii. Unii oameni aleg să citească doar titlul unei ştiri, fără a se informa cu privire la întreaga informaţie. Astfel, este mult mai simplu să cădem în capcana dezinformării din cauza clickbaitului. Avem însă câteva modalităţi prin care putem afirma că avem de-a face cu ştiri false:
- titlurile sunt, adesea, senzaţionaliste: „BOMBĂ!„, „ŞOCANT!„, „NUCLEARĂ„;
- nu este prezentată sursa sau contextul informaţiei oferite;
- se fac trimiteri către site-uri obscure;
- autorii fac presupuneri;
- numele autorului nu este vizibil.
Cum să nu cazi sub influenţa unei ştiri false?
Nu distribui ştirea.
Câteodată poate vrem să ne arătăm dezacordul cu unele ştiri false, iar din acest motiv le distribuim şi ne facem cunoscută părerea într-o scurtă descriere. După cum ziceam mai devreme, oamenii citesc adesea doar titlul ştirii, iar la o altă distribuire, descrierile în care noi explicăm că este un fake news dispar, rămânând exact ştirea eronată asupra căreia încercăm să acţionăm. Astfel, din cauza efectului de turmă (sau bandwagon heuristic), ştirea ajunge la un număr mai mare de oameni, dintre care unii nu vor reuşi să îşi dea seama că este vorba despre o încercare de a dezinforma. Cu cât o postare are mai multe like-uri, distribuiri şi comentarii, cu atât aceasta va fi mai vizibilă, iar majoritatea va considera că aceasta este de interes.
Informează-te din cel puţin 3 surse diferite.
Dacă autorul ştirii nu a precizat sursele, ar fi bine să le cauţi tu înainte de a distribui sau de a crede informaţiile furnizate de acel material. Asigură-te că sursele tale vor fi distincte, fără legături directe între ele. (Dacă informaţia apare pe un post TV, pe pagina de Facebook a postului TV şi pe site-ul postului TV, nu înseamnă că există 3 surse distincte pentru ea.)
Foloseşte site-urile de fact-checking.
Site-urile de fact-checking se ocupă cu verificarea informaţiilor şi implicit cu expunerea unor ştiri false. Aici poţi vedea dacă ştirile sunt adevărate, parţial adevărate sau false. În România există factual.ro, care vizează politicile şi declaraţiile publice. Alte site-uri de fact-checking sunt: eufactcheck.eu, washingtonpost.com/news/fact-checker, reuters.com/fact-check, politifact.com.
Asigură-te că nu este vorba despre o satiră sau o parodie.
Adesea, multe glume făcute de cei de la Times New Roman, Starea Naţiei, Academia Caţavencu ori Caţavencii pot fi confundate cu ştirile dacă nu citeşti întregul articol. Asta nu înseamnă că scopul lor este să dezinformeze, creând ştiri false, ci că umorul este foarte bine ancorat în realitatea fiecăruia.
Surse/ de aprofundat:
Fake news demontat: măştile cu viermi şi nanotehnologii
Ce sunt echo chambers?
