Nu știu care e relația ta cu mâncarea, dar a mea e una serioasă, adică o iubesc și mă iubește (câteodată mă iubește atât de mult, încât nu vrea să ne despărțim și se așază pe mine, prin locurile pe unde o domnișoară nu ar trebui să aibă nimic în plus).
După cum spuneam, îmi place mult mâncarea și, deși recunosc că nu mă pricep la gătit, mă descurc să îmi fac de mâncare ceva ce pot mănca nu doar de foame, ci și de plăcere. Ca să nu mai spun că, după aproape doi ani de studenție, am învățat să mănânc bun, repede și ieftin – când zic bun, mă refer la gustos și sănătos. În continuare, îți prezint prânzul meu de făcut acasă preferat (pe care poți să îl împarți și cu colegul/a/ii/ele de cameră/apartament). Nu ai nevoie decât de un cuptor cu microunde și căni.
Să începem cu felul principal.
Nu zic că e o rețetă nouă sau inedită, dar îți spun că am încercat-o – mai precis, o tot încerc de vreo două săptămâni cam zilnic – și e foarte bună. Ce e cu adevărat mișto e că nici măcar nu are ingrediente precise, se poate face ori cu legumele/carnea preferate, ori cu ce a mai rămas prin frigider după ce ai primit pachet de la părinți. Mai mult decât atât, poți împacheta output-ul în staniol și păstra la frigider pentru a doua zi, la facultate sau job. Eu o numesc fericire într-o lipie (și da, e un fel de șaorma).
De ce ai nevoie: evident, o lipie (care se găsește în orice supermarket/hypermarket la pachete de câte șase, șapte); humus – care se poate înlocui cu cremă de brânză sau salată de vinete; legume (care îți plac mai mult) – eu folosesc roșii, castraveți, broccoli, salată verde sau iceberg sau amândouă, ceapă verde, ardei, avocado (care cred că e fruct), dar poți pune în lipie orice legumă vrei; carne – de ton, de pui, de vită, de porc, de curcan, proaspătă, din pachetul de acasă, mezeluri – sau brânză; condimente – sare, piper, oregano, busuioc sau orice altceva crezi tu că se potrivește.
Bonus: poți să pui maioneză sau ketchup sau mujdei de usturoi cu iaurt.
Cum: cred că te-ai prins și singur/ă. Ungi lipia cu humus/cremă de brânză/salată de vinete, tai legumele cum îți plac, mai mici, mai mari, le arunci acolo, la fel faci și cu carnea. Dai cu sare și piper și gata felul principal. Sau, dacă ai chef de ceva mare, fă-o cu de toate. Pune tot ce-ți trece prin tărtăcuță și fă-ți de cap.
Am făcut eu un calcul și am ieșit în felul următor: patru porții dintr-o astfel de șaorma – pe care să o ungi cu doar una dintre humus/cremă de brânză/salată de vinete, în care să pui câte legume vrei și carne de pui/ton/mezeluri/brânză + maioneză/ketchup/iaurt – te duc la aproximativ 30 de lei, iar cu cât ai mai multe ingrediente din pachetul de acasă, cu atât ieși mai ieftin.
Și acum, desertul.
Rapid și gustos, dar plin de calorii. Cu toate astea, merită să încerci, mai ales că orice student are aproape toate ingredientele astea prin casă. Se numește negresă la cană și se face în cuptorul cu microunde.
Ai nevoie de unt sau ulei, lapte, ouă, făină, zahăr și cacao.
Cum: se ia o cană (nu o ceașcă) și se pun mai întâi patru linguri de făină, patru linguri de zahăr, două linguri cu vârf de cacao, un praf mic, mic de sare, două linguri de lapte sau de apă (iese mai gustoasă cu lapte), două linguri de ulei sau de unt topit. Dacă ai, poți pune esență de vanilie și o linguriță rasă de praf de copt. La temperatură maximă, ar trebui lăsată cana cam un minut la microunde. Dacă are centrul moale în momentul servirii înseamnă că e bine făcută (dar aici depinde și de temperaturile disponibile pe fiecare cuptor cu microunde).
Bonus: poți pune lângă această prăjiturică niște căpșuni sau zmeură și înghețată sau iaurt. Dacă te simți excentric/ă, poți să pui în compoziție bucățele de ciocolată, o lingură de Nutella sau orice altceva crezi că merge în combinație.
Prânzul ăsta e avantajos pentru că se face în aproximativ 20 de minute pentru patru persoane, în plus, nu ai nevoie de aragaz, e foarte ieftin și sățios. Dacă te simți inspirat și îți pregătești un astfel de prânz, trage-l în poză și arată-ni-l și nouă, într-un comentariu la articol. Poftă bună!
Redactor: Fulvia Olaru
