instagram

Nu, dacă te-ai dus la Untold sau la Rockstadt săptămâna asta nu este (neapărat) vorba despre tine. Și nici dacă ai făcut story-uri cu care ai impresiona și PR-ul festivalului sau dacă ți-ai făcut poze ca un turist în fața fiecarui semn cu „U” pe care l-ai văzut.

Aș minți dacă aș spune că zilele astea au fost un test de rezistență de fiecare dată când îmi deschideam net-ul. Totuși, nu pot să menționez în trecere că în momentele de acalmie când intram pe Instagram am văzut și eu cum este la Untold.

Surprinzător, chiar cred că mi-ar fi plăcut experiența de festival de la Cluj. Și cum stăteam în metrou, fără căști sau vreo carte la îndemână, am dat swipe poveștilor de pe Instagram în cel mai mare spam pe care l-am văzut de la Neversea încoace.

Era de așteptat că lumea urma să-și împărtășească entuziasmul cu toți urmăritorii și nu asta ar fi fost problema. Că oricum văd zilnic cate-o poză clișeică din vacanță, așa am învățat și eu cum arată o aripă de avion printre norișori.

Cu atât mai puțin mă aștept la postări care să aibă iz de cultură sau alte fițe; până la urmă este o platformă în care pot să-mi postez mâncarea, hainele și cățelul că nimănui nu-i pasă. Asta e și ideea: nimănui nu-i pasă atât de tare precum ne imaginăm noi.

M-am bucurat pentru prietenii care s-au urcat pe tomberoane și au dansat pe The Chainsmokers, s-au cățărat pe umerii prietenilor ca să fie mai aproape de atmosfera de pe scenă, ca la final să văd cum îi prinde răsăritul printr-un boomerang. Toată lumea are un highlight de la festival în care fac o prostie sau înregistrează cum s-a pus remix-ul melodiei lor preferate din copilărie și știu cât de mult contează momentele astea pentru ei, de aceea mulți sunt foarte afectați dacă aud vreo critică asupra postărilor de pe rețelele de socializare: în filmulețele alea erau foarte fericiți iar asta contează pentru ei.

Cum să te distrezi la orice festival fără să știe tot Instagramul

Totuși, într-un exces de zel, de ce ai posta o suită de filmulețe cu scena și cu un fragment din melodie în condițiile în care orice înapoiat cu fibră poate să vadă livestream-ul de la Untold pe YouTube? De ce ai mai reaminti urmăritorilor tăi că ești la festival (lucru deja știut de când te-ai urcat în tren) dacă nu ești o persoană publică care trebuie să interacționeze cât mai des cu urmăritorii? Că oricum nu ajungi influencer dacă îți muți camera roll direct pe InstaStory și nici nu-ți pleacă followerii dacă postezi doar 3 poze și faci un superzoom pe un prieten beat.

Nu deplâng desacralizarea amintiriilor de la festival atunci când sunt puse să le știe toți internauții și nici faptul că la concerte poți să vezi tot momentul din telefonul tipului din fața ta sau că publicul din Piața Constituției află la intrare cine cântă.

Poți să crezi că Armin van Buuren este un canal olandez și să te distrezi 7 ore cât a mixat, dar dacă postezi din oră-n oră aceeași muzică trance în care nici nu știi când se schimbă melodia atunci ori începi să te plictisești, ori ai nevoie de prea multă validare pentru tot oversharing-ul de pe internet.

Nu este lecție de bună-cuviință, dar pentru puținele festivaluri care mai sunt vara asta trebuia să amintesc că te poți distra fără a face spam împreună cu alte zeci de mii de persoane. Crede-mă că merită efortul, sunt doar câteva secunde de sapiens ca să nu-ți activezi datele mobile degeaba. Știu că sharing is caring, dar și așa în perioada asta sunt mult prea multe persoane grijulii.

Pe de altă parte, dacă te duci la Sziget poți să postezi cu încredere, deoarece probabil, ești singura persoană pe care o urmăresc care să fie acolo. Așa pot da și swipe și unfollow dacă sunt într-o pasă așa proastă, însă este mai greu când ai zeci de „povești” la rând trase la indigo, din același loc. Dacă ai ajuns la numărul de vizualizări propus nu înseamnă că ai creat o poveste, doar ai exploatat un moment Instagrabil căruia i-a scăzut importanța din momentul în care jumătate din festivaluri l-au dat mai departe.

Surse foto: monitorulcj.ro, virginradio.ro

Comentarii

comentarii