Protestatarul nu militează pentru binele lui şi atât, ci pentru binele comun, pentru rezolvarea unei probleme căreia nici tu nu-i găseşti soluţia şi te mai şi plângi din cauza asta, dar eşti fix ca elevul care speră să înveţe teoremele în somn. Adică vrei şi tu să-ţi fie bine, dar dacă se poate, să se întâmple totul în timp ce tu stai paşnic în tabăra ta şi aştepţi.
De obicei, dacă mergi undeva să protestezi pentru că altruismul din tine şi firea-ţi revoluţionară te împing, nu te bagă nimeni în seamă. Dacă, în schimb, dai foc la ceva, atunci parcă devii mai interesant. Lumina reflectoarelor e pe tine şi dacă eşti un hipster în ale protestelor. Când îţi dai seama că să scandezi nişte rime scurte şi să agiţi pancarte devine prea mainstream/so last season, originalitatea preia frâiele.
După aceasta axiomă s-au ghidat şi oamenii care urmează şi care şi-au bifat cel puţin un obiectiv: au atras atenţia.
Zilele trecute, pe un trotuar din mijlocul Bucureştiului, odată cu gropile a crescut şi o grădină. Una în care roşiile, castraveţii, porumbul şi florile sunt vii şi sunt un mod prin care un bucureştean face haz de necaz. Protestul lui bio se adresează „instituţiilor inapte ale statului”, care excavează trotuarele, încep povestea gropilor şi dunelor de moloz şi o lasă fără sfârşit. Problema devine şi mai serioasă când povestea se petrece exact în fața cafenelei pe care omul curajos o deţine. Iar neglijența şi neseriozitatea mai-marilor ricoşează în buzunarele lui. Soluţia lui? A înlocuit pavajul lipsă cu gazon pe care spune că îl va extinde şi va amenaja un camping. Soluţia lor? Şefii de la administraţia străzilor Capitalei consideră că protestul omului este justificat şi spun că vor sancţiona constructorul pentru depăşirea termenului de finalizare a lucrărilor.
La începutul acestui an, soprana Diana Pap s-a pozat pe o scoică de wc care fusese aruncată pe stradă, la doi paşi de centrul Timișoarei. Nu şi-a făcut un selfie, însă şi-a rugat mama să o fotografieze şi apoi a postat poza pe Facebook, unde reacţiile au fost împărţite, fiecare după cum îi e înţelegerea. Gestul ei a fost un fel de a arăta obrazul oamenilor care au atât de puţin respect faţă de ei încât aruncă și astfel de gunoaie în mijlocul orașului.
„Nu era nimeni pe stradă în acel moment, însă o doamnă de la un balcon, care a crezut că eu chiar folosesc respectiva toaletă în scopuri fiziologice a spus „am trăit s-o văd și p-asta’”, a declarat soprana.
„Am adăugat mai mult la vulgaritatea inițială. E inadmisibil să arunci în stradă o toaletă ca și cum ar fi un lucru firesc! Și nimeni nu sesizează grotescul, ne-am obișnuit prea mult cu el. Cu gunoiul, cu cerșetorii, cu câinii vagabonzi… fac parte din peisaj și nu ne mai deranjează. Eu nu am ce căuta în peisaj, dar eu nu vreau să fiu exclusă!!! E o formă de protest”, a explicat Diana Pap.
Şi cum orice faptă extravagantă nu rămâne neobservată, după foarte puţin timp, toaleta aruncată în oraş a fost luată.
În august 2013, în varianta estivală a modelului „Azi în Timişoara, maine-n toată ţara”, aproximativ 200 de studenţi din întreaga ţară au protestat la Timişoara, nemulţumiţi de nerespectarea Pactului Naţional pentru Educaţie. Ei aveau intenţia bună de a cere 6% din PIB pentru educaţie şi micşorarea taxelor de studiu şi de cămin, în acelaşi timp cu creşterea burselor sociale, care sunt de două sau chiar de trei ori mai mici decât prevede legea, fapt pentru care jumătate din studenţii români abandonează facultatea.
E drept ca tinerii au purtat pancarte şi au scandat lozinci, dar au avut şi elementul senzaţional, şi anume o vacă închiriată de la o fermă cu 200 lei. Astfel ei voiau să sugereze că au ajuns „la coada vacii”.
Unii dintre ei au purtat pancarte cu mesaje precum: „Şi vacile ne vor la şcoală”, „Fii student, adoptă o vacă”, „Studentul de azi, văcarul de mâine”, „Vaca n-are nicio vină”, „Generaţia happy meal”, „Ăsta-i doar începutul”, „Doi km de autostradă = un cămin de 700 locuri”, „Ai 6%, ai şanse!” sau „Vrem 6% din PIB pentru educaţie”.
