Săptămâna trecută am stat de vorbă cu Anca Agachi și David Timiș, doi tineri delegați la ONU, plini de idei și entuziasm. În ciuda tuturor lucrurilor deja realizate de aceștia, Anca și David au insistat să mă convingă că principalele calități de care avem nevoie pentru a face la fel ca ei sunt perseverența și dorința de a încerca lucruri noi, iar eu i-am crezut. Te las și pe tine în compania celor doi tineri minunați și sigur te vor convinge să încerci!

  1. Aș dori să vă cunosc mai bine, înainte de toate. Cu toții ascundem câte o poveste, așa că aș dori să le aud pe ale voastre.

Anca: Am terminat liceul „Alexandru Ioan Cuza” din București, la matematică-informatică, și prin clasa a 12a mi-am dat seama că ceea ce vreau să fac nu are nici o legătură cu informatica. Mi-am dat seama că vreau să fac diplomație și relații internaționale, așa că am ajuns la două facultăți: „Relații internaționale și Studii Europene” și „Relații Economice Internaționale”. Deci a fost un parcurs foarte direct, ca în filme, când îți dai seama că asta vrei să faci și mergi mai departe.

David: Eu voi începe cu orașul în care m-am născut, Târgul Mureș, pentru că sunt foarte mândru de proveniența mea. Un oraș micuț, care a dat însă mulți oameni, mai ales din generația tânără, care au perspective foarte bune de viitor. Am fost la liceul Colegiul Național „Unirea”, din orașul natal, la secția de științe sociale, pentru că tot timpul am fost pasionat de disciplinele umaniste. Mi-am dorit să studiez în afară așa că am aplicat la zece facultăți din străinătate în speranța că voi fi admis măcar la una din ele. Spre surprinderea mea am fost acceptat la toate zece, însă la facultatea la care mi-am dorit cel mai mult să ajung, University of Glasgow, nu aveau profil de studii europene, profil pe baza căruia mi-am redactat scrisoarea de intenție. Astfel că, am ajuns să studiez business și management la Glasgow, pe lângă alte cursuri precum filosofie, istoria artei și limbi străine, din dorința de a fi conectat la cât mai multe domenii. Pasiunea pentru relații internaționale am descoperit-o în timpul unui stagiu Erasmus, în Strasbourg, Franța, unde am studiat integrarea europeană și am avut șansa să fac un internship la Consiliul Europei. Acum, la aproape trei ani de la această experiență și după o serie de job-uri în corporații, am oportunitatea să mă dedic din nou pasiunii pentru relații internaționale, dat fiind rolul meu actual de Delegat de Tineret al României la ONU.

2. Interesante povești! Vreau să vă întreb de unde a pornit dorinţa de a deveni Delegat de Tineret din partea României la Naţiunile Unite?

Anca: Pentru orice student pasionat de tot ceea ce se întâmplă în lumea relațiilor internaționale, cumva ONU este epicentrul, este locul în care se întâmplă absolut tot și singurul loc în care 193 de state ale lumii se adună să discute de la schimbări climatice, până la refugiați. Deci, pentru mine a devenit o consecință normală a tuturor lucrurilor. Era locul în care toate experiențele și bursele de studiu din străinătate s-au adunat, iar suma lor a ajuns să fie mandatul de delegat.

David: Pentru mine a fost oarecum predestinat să devin delegat pentru că, întorcându-mă în România, am revenit la o mai veche pasiune, relațiile internaționale. Inițial am lucrat pentru o companie multinațională, L’Oreal, însă am avut și o serie de activități de voluntariat, pentru că știam că întoarcerea mea nu se leagă numai de partea profesională, ci și de cea personală, de a da ceva înapoi după cei cinci ani petrecuți în afara României. Și cumva s-au legat lucrurile în așa fel încât, în luna septembrie a apărut această oportunitate grozavă de a reprezenta tinerii români la ONU și cred că este una dintre cele mai bune platforme pentru tineri până în 25 de ani de a se implica la nivel internațional pe problematici de tineret. Acest moment a fost pentru mine asemănător cu ceea ce Steve Jobs numea într-un speech: „connecting the dots”.

3. Ce experiență relevantă pentru înscrierea la candidatură ați avut acumulată în momentul înscrierii? Ce calități v-au recomandat pentru acest statut?

Anca: În primul rând, dincolo de toate, este entuziasmul și dorința de a fi acolo și de a aduce cât mai multe schimbări pozitive. La mine, personal, a fost o bursă de studiu timp de 3 luni în Rusia, o altă bursă de studii europene la Bruxelles, voluntariat, iar o altă experiență de acest gen a fost cea în care am predat limba română pentru copiii din centrele de plasament, perioadă ce m-a recompensat, personal, fantastic. Am mai participat la conferințe, școli de vară, proiecte și internship-uri.

David: Contează foarte mult mentalitatea și deschiderea internațională a individului care aplică, pentru că acesta își va desfășura activitatea într-un mediu internațional. Cred că așa a fost și în cazul meu, pentru că am avut șansa să fac voluntariat sau să lucrez în nu mai puțin de 8 țări, fie că vorbim despre Europa (Anglia, Scoția, Franța, Polonia, Germania, România), sau Asia (India, China). Dacă ești o persoană care se raportează constant la contextul global și ești la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, vei avea cu siguranță un avantaj față de contracandidații tăi în faza de selecție.12557076_1012198685507320_1673292240_o

4. Dacă tot am ajuns la acest subiect, spuneți-mi cum a fost perioada de selecție pentru a dobândi acest statut de Delegat de Tineret? Cum vi s-au părut probele?

David: A fost o perioadă foarte intensă pentru că se desfășoară pe timpul verii și ești luat pe nepregătite. E foarte dificil să fii punctual pentru a oferi tot ceea ce este necesar: CV, scrisoarea de intenție, să scrii un eseu pe o temă dată. În cazul meu, eram în vacanță în Grecia când am început să scriu aplicația. Trag un semnal de alarmă, cu această ocazie, pentru cei care vor să aplice. Îi sfătuiesc să aibă o scrisoare de recomandare făcută din timp, pentru că, în cazul meu, am avut doar zece zile să fac rost de o scrisoare de recomandare special concepută de un mentor/profesor de-al meu pentru această aplicație. Cam asta a fost, pe scurt, partea de aplicație online. Apoi, au urmat fazele selecției propriu-zise: semifinala și finala.

Anca: În semifinală, după ce se trece de faza dosarelor, ajung 10 candidați: 5 fete și 5 băieți, dintr-un număr total estimativ de 40 de tineri. Un număr destul de mic, pentru că nu mulți știu de această oportunitate. În faza de semifinală, juriul vrea să vadă cum s-ar descurca aplicanții în postura de delegat: se organizează dezbateri, se răspunde la întrebări legate de O.N.U., se scriu discursuri care apoi trebuie prezentate într-un timp destul de scurt. Apoi, în finală ajung două fete și doi băieți, unde probele au cam aceeași structură, dar evident cu un nivel de dificultate mai crescut. Am uitat să menționez că nu există niște criterii exacte de selecție, singurele cerințe fiind limita de vărstă (pentru a putea aplica trebuie să ai între 18 și 25 de ani), să fi stat în țară cu cel puțin 6 luni înainte de a depune aplicația și să vorbești limba engleză și orice altă limbă O.N.U. din celelalte 5, este de preferat.

5. Și astfel, ajungem la partea în care devenim Delegat de Tineret. V-a schimbat în vreun fel anume toată această perioadă de delegat?

David: O întrebare foarte bună! Rolul de delegat este unul foarte provocator, deoarece două persoane trebuie să facă munca a cel puțin patru persoane. Fie că suntem în căutare de fonduri pentru proiecte, sau că organizăm workshop-uri și campanii de promovare, rolul de delegat este unul foarte antreprenorial și te ține constant în priză.

Anca: Vin în completarea a ceea ce spune David. Cumva, fiind doar doi oameni, ai șansa să treci printr-o mulțime de activități și să înveți lucruri noi dintr-o mulțime de domenii: de la scriere de proiecte, până la aplicații de fonduri și desfășurare de tururi naționale. Este cea mai mare satisfacție să vezi că ceva ce a pornit de la o idee devine realitate și are rezultate bune.

6. Știu că în luna octombrie ați susținut un discurs în cadrul Comisiei a III-a a Adunării Generale a ONU, în New York. Ce mesaj ați transmis atunci?

David: Ceea ce am transmis a rezultat în urma unor consultări prin care am întrebat tinerii ce probleme au și cu ce provocări se confruntă. Astfel am ajuns să concretizăm trei priorități pentru tinerii din România și implicit pentru mandatul nostru: educația, implicarea civică și ultima, dar nu cea din urmă, angajabilitatea. Având în vedere acești piloni, am redactat un discurs pe care l-am susținut în octombrie, 2015, în cadrul Comisiei a III-a a Adunării Generale a ONU, la New York.

Anca: În cadrul speech-ului, am detaliat și explicat ideile noastre și nu numai. Am vorbit despre educație și necesitatea modernizării sistemului românesc, am pus accentul pe educația non-formală și pe partea de soft skills. Am dat și exemple pozitive: organizația „Teach for Romania”, care este una dintre organizațiile care face, într-adevăr, schimbări acolo unde este cel mai mare nevoie. Am subliniat și diferența dintre mediul rural și mediul urban, pentru că ne dorim și noi, ca mulți alții, cât mai multe inițiative să pornească din cât mai multe locuri și peste tot să existe mici hub-uri din care să se împrăștie idei. Totodată, antreprenoriatul l-am considerat foarte important pentru o economie angajată și funcțională, și astfel am făcut legătura cu educația civică și voluntariatul, pe care le considerăm ca un liant al societății.

7. Povestiți-mi, vă rog, despre campania ,,Vocea Tinerilor”. Cui aparține inițiativa și cum ați contribuit voi?

David: Inițiativa a fost una comună, pentru că, printr-o circumstanță fericită, am cunoscut-o pe Alexandra Miroslav, partenera noastră din acest proiect, care activează ca voluntar în cadrul fundației „Tineri pentru Tineri”. Întâlnirea a fost oarecum întâmplătoare, în timpul unei tabere organizate de comunitatea Restart în Educație. Ea căuta persoane care să o ajute în diseminarea de informații legate de Agenda 2030, și noi căutam o organizație care să ne susțină într-un demers similar prin țară.

Anca: Poate nu e târziu să spunem acum că 2015 a fost un an fantastic pentru ONU, care a împlini 70 de ani de existență și a adoptat agenda de dezvoltare pentru 2030. Practic, este un plan internațional pentru care au căzut de acord aproape toți liderii lumii, prin care să ajungem la un nivel de prosperitate ridicat pentru toată lumea. Agenda are 17 obiective care ating probleme de educație, justiție și economie. Motorul campaniei a pornit de la ideea că tinerii nu au un obiectiv al lor, așa cum ne plăcea nouă să spunem: ei sunt între spațiile dintre obiective. Astfel că trebuia să vedem care e părerea lor despre ele, cum văd ei implementarea lor și cum ne putem cu toții implica pentru realizarea acestei agende, până în 2030, pentru că noi astăzi vom fi adulții din 2030. Turul a acoperit 12 orașe din România, în aproximativ trei săptămâni, și am avut ocazia să discutăm cu niște tineri fantastici, cu idei extraordinare, și să punem țara la cale.12562425_1012198808840641_447109623_o

8. Care sunt valorile promovate de tinerii din România, faţă de valorile tinerilor din alte state?

David: În afara țării am văzut mai multă unitate. Tinerii din România sunt la fel de deștepți și plini de idei ca cei din afară, însă de multe ori le lipsește o viziune comună la care să adere cu toții, pentru că în momentul de față am sentimentul că fiecare încearcă să-și vadă mai mult propriul interes. Încă nu am ajuns în stadiul în care să putem să renunțăm la orgolii și să colaborăm pe o idee comună, iar oamenii fac de multe ori același lucru în paralel, pierzând astfel oportunitatea de a avea un impact real în societate.

Anca: Cred că este o lipsă de informare, încă din liceu, pentru că nu știm care ne sunt drepturile sau cum să le cerem atunci când ne sunt încălcate, sau nu știm ce înseamnă cum funcționează o țară, ce înseamnă o democrație sau cum arată un sistem politic funcțional, astfel încât atunci când suntem tineri adulți să reușim să ne implicăm și să schimbăm ceea ce nu ne place. Cred că aici, undeva, este o mică ruptură. Oricum, din toate răspunsurile și ideile pe care le-am primit din partea tinerilor, am văzut o schimbare de perspectivă, iar granițele contează din ce în ce mai puțin.

9. Ce planuri de viitor aveţi, în timpul rămas ca Delegaţi de Tineret? Aveți alte deplasări stabilite?

Anca: În aproape două săptămâni vom pleca din nou la New York, pentru a doua deplasare din cadrul mandatului, la Comisia pentru Dezvoltare Socială, la care avem deosebita plăcere să anunțăm că președenția o deține România, ceea ce este absolut fantastic. Aici vom lua contact cu foarte multe persoane, cu alți delegați de tineret, cu organizații și tot felul de oameni implicați cu care sperăm să facem schimb de idei și informații, pe care, mai apoi, să le aducem în țară. Tot acum, vom intra în lucru și în implementarea agendei ONU. Sperăm să venim cu idei multe și bune și așteptăm indicatorii de țară pentru agendă care va apărea în luna martie, pentru a putea lucra pe baza lor și a vedea mai departe unde ne îndreptăm.

David: După întoarcere va urma o perioadă interesantă în care vom lucra la realizarea mai multor obiective: primul este să punem cap la cap toate informațiile adunate în urma turneului prin țară, al doilea este să reușim să aducem în România delegații de tineret pe care i-am întâlnit la New York pentru un forum international pe tematici de tineret, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum în istoria de zece ani de când există programul de delegat în România, iar cel de-al treilea este de a aduce îmbunătățiri programului, în ceea ce privește metodologia de selecție, durata și structura sa.

10. Anca, observ că ții foarte aproape de tine cifra 13. Ce înseamnă pentru tine această cifră?

Cifra 13 este cifră norocoasă și cumva declarație de război tuturor lucrurilor de care ne temem și superstițiilor. Poate 13 este declarația de responsabilitate individuală. Călătorind prin America aproape 4 luni și jumătate, am avut șansa să văd idea visului american. Ideea că munca făcută cu pasiune te ajută să îți vezi visul implinit. Am văzut oameni care spălau vasele în restaurant și apoi și-au făcut propriul lanț de restaurante. Deci, cumva 13 aduce aminte de faptul că poți să realizezi tot ce îți propui.

11. David, cine te susține cel mai mult?

Familia, principalul loc de unde îmi iau energia și susținerea morală de care am nevoie.

12. Aveți un mesaj pentru generaţia tânără din România?

Anca: O să fie un mesaj foarte neîndemânatic, dar fiecare sunt sigură că o să descurce ideea principală. Le transmit ca fiecare să aibă curajul să își facă vocea auzită, să se informeze și să își argumenteze ideile și să meargă până în pânzele albe atunci când cred că au o idee bună sau un lucru de rezolvat. Suntem înconjurați de mult mai mulți oameni care aduc schimbări pozitive decât ne dăm seama și cred că putem să luăm exemplu de la ei.

David: Trebuie să visezi mare! Unii tineri nu aplică pentru programul de delegat pentru că nu au destulă încredere în forțele proprii. Așadar, capacitatea de a-ți urma cu determinare visele mi se pare esențială. Există o mulțime de oportunități grozave pentru tineri în ziua de astăzi, iar aceștia trebuie doar să aibă curajul de a lupta pentru ele și de a încerca constat să iasă din zona lor de confort.

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here