Mi-am dorit foarte mult să scriu câteva rânduri despre ce-nseamnă o zi de toamnă pentru mine. Poate o să sune clișeic, dar frunzele care foșnesc în bătaia în final răcoroasă a vântului îmi aștern și mie un zâmbet aproape tâmp pe figură. N-am un raționament, nici măcar un răspuns pertinent care să explice cât de cât coerent fascinația mea față de acest anotimp al răcelii aproape bruște, ploilor bacoviene și griului dorian care se revarsă din nori.f83064c7d41ca0a11a3cc5e789fc1860

Am resimțit prima picătură de toamnă cu câteva zile mai devreme, când m-am trezit în miez de noapte cu o senzație acerbă de frig. M-am ridicat din pat ca să-nchid geamul, afară ploua. Am aruncat o privire prin găurile plasei pusă acolo ca să-mi opresc pisica să sară afară după păsări, doar ca să simt cum bate vântul prin toate streașinile. Zgomotos, înviorat și plin de personalitate. A doua zi, dis de dimineață m-am proptit în bucătărie, în fața aragazului și mi-am făcut un ceai cald. Mi-am spus că ar fi timpul să scot hainele cu mâneci lungi, să-mi pun niște șosete călduroase și pufoase în picioare și eventual să nu mai amân cu mult reîntâlnirea cu pilota ascunsă într-o debara acum niște luni.

Toate gândurile astea întâmpinate cu un zâmbet ușor nebunesc pe figură, m-au dus inevitabil spre altele. Mi-am amintit că de azi într-o lună voi experimenta o primă zi dintr-un alt ultim an al unei etape din studenția mea, Masterul. Mi-am spus toată vara cu o ușoară pedanterie arogantă că-mi voi scrie lucrarea de disertație cu multe luni înainte, că anul ăsta voi învăța și voi citi cu mult înainte de examene, să-mi scutesc reacția nefericită de auto-ironizare la văzul notelor despre care voi ști cu siguranță că nu-mi sunt dovezi nici ale inteligenței, nici ale culturii sau cunoștințelor. Reacția totuși ar fi acolo, chiar fiind conștientă de aceste adevăruri.

Mi-am spus din nou că nu voi pierde timpul, voi evita să-mi plâng de milă și îmi voi lipi un post-it pe ecranul de la laptop care să scrie cu litere de-o șchioapă: „More Books, less Face(book)” care să mă-ntâmpine în fiecare dimineață când vreau să-mi verific notificările și mesajele noi. Totuși, în ciuda acestor mici inadvertențe tipic studențești, am mai crescut, cu un an adăugat vârstei, cu mult mai mulți (îmi place să cred eu) când e vorba de sinapse și emisfere stângi și drepte.

Începutul de toamnă este pentru mine, din niște motive foarte bune, un început de an. Unul în care pot să-ncep să adaug și să scad atât ce-a fost bine și ce-a fost rău în ultimele 12 luni și să-mi promit mie că voi crește înzecit în cele ce vor să vină. Faptul că sunt însoțită de multe nuanțe de ruginiu ale frunzelor, de un vânt de o agresivitate domoală, de ploi reci și flegmatice și de un aer care-mi permite să respir după toropeala verii, e un beneficiu în plus. Vreau să știți, la-nceput de Septembrie, că sunteți niște oameni frumoși, că puteți să faceți orice vă doriți și că aveți capacitatea de a fi mai buni decât oricine la ceva ce faceți cu pasiune. Sper că începeți să-ndrăgiți toamna la fel de mult cum o fac eu.

Cu drag,

Alexandra, împătimit al Toamnei

 

Sursă fotografie: https://www.facebook.com/JoelRobisonPhotography

Comentarii

comentarii