Când eram mică, mereu auzeam vorbele astea:
Nu sta în drum, nu sta în cale, nu sta în uşă, nu sta în mijlocul unei camere aglomerate, nu sta pe stânga scării, nu încurca oamenii care muncesc cu prezenţa ta, nu te opri (mai ales brusc!) în mijlocul drumului, nu merge în spatele oamenilor care se mişcă de colo-colo.
Pe cât de mult le uram atunci, pe atât de mult aș vrea acum sa fac pancarte și să le pun la fiecare colț de stradă.
În ceea ce mă privește, atunci când sunt în poziție bipedă, fie că merg, fie că stau, funcționez după un singur principiu: Nu stau în drumul nimănui.
1. Pe un trotuar normal nu e permis să mergi în rând mai mare de două persoane. Știm că sunt prietenii tăi, rudele, colegii, dar nu vreau să merg cu viteza ta, să fiu nevoită să mă scuz că n-am pe unde să trec, nu vreau să caut rute și să calculez cam pe unde aș încăpea, nu vreau să o iau pe stradă și nici să cer permisiunea să vă despart mâinile încolăcite.
2. Mergi cu viteza oamenilor, nu a broaștei țestoase. Te afli pe o stradă aglomerată? În piață? La trecerea de pietoni? D-apoi mișcă-te! Nu te plimba, nu ești la promenadă fix acolo. Dacă nu poți ține pasul din diverse motive, noi ăștia care alergăm orașul în lung și-n lat, te rugăm să alegi o margine, de preferat dreapta, și să rămâi pe „banda de urgență.” Centrele orașelor, intersecțiile, gurile de metrou sunt locuri prea dinamice ca să fii boem și pe oricare din vitezele: „încet, foarte încet și mai deloc.”
3. Ia o decizie, pe cea dreaptă! Poate să fie trotuarul cât de lat: la un moment dat ajungi față în față cu cineva. Tu dai semnal dreapta. Și el la fel. Normal, dai stânga. Păi și el a gândit exact același lucru. Și, după un dans sincron amuzant, vă priviți în ochi și decideți: Dreapta! E întotdeauna dreapta!
4. Uită-te pe unde mergi! Îi știți pe aceia cărora le reține privirea un cal verde pe-un perete și, deși continuă să meargă, ochii le rămân în diagonală, în latură apoi în spate… și când întorc gâtul la loc, fie întră într-un stâlp, felinar, semafor, om, mașină, baltă.
5. Nu gesticula amplu pe stradă. „Vrei să știi cât de mult te iubesc? Uite-așaaaaa de mult! Cât să-i dau fetei ăsteia care trece pe lângă mine una peste față.” Sau „Lasăăăă, nu mai contează, uite că nici cotul pe care i l-am aplicat în cap scundului ăsta nu e important.”
Ca de obicei, problema stă în lucrurile simple, iar dacă vrem sa facem vreo schimbare în societate, să începem cu regulile elementare!
