Sfârșitul lunii ianuarie a venit cu un anunț conform căruia postul de televiziune Discovery urma să realizeze un documentar despre incendiul din clubul Colectiv, în urma căruia au murit, până în prezent, 64 de persoane.

Proiectul a început să prindă contur în următoarea lună, când s-au anunțat mai multe detalii despre film.

Așadar, am aflat despre echipa din spatele filmului comisionat de Discovery Networks că aceasta era condusă de un fost producător pentru PROTV, alături de Nick Adler, un expert internațional în efecte speciale, consultat pentru aspectele de siguranță. Se mai menționase și faptul că nu vor exista pauze publicitare pe durata difuzării acestuia.

Documentarul a avut premiera duminică, 13 martie, la ora 22, iar curiozitatea din mine m-a împins să abandonez tot ceea ce aveam de făcut în momentul acela, ca să mut pe programul de documentare și să îmi iau notițe cu privire la ce vedeam.

Impresia generală a fost că programul a reușit să își îndeplinească majoritatea dintre promisiuni, dar că a avut și lipsuri semnificative. Discutarea aspectelor de siguranță implica faptul că va exista o cronologie a tragediei, care, de altfel, a reprezentat mai mult de jumătate din cele 45 de minute.

De asemenea, am apreciat faptul că a fost analizat și planul clubului, din care îți puteai da seama chiar și de la prima vedere că ceva era în neregulă cu acel loc. Iar de reconstrucția interiorului nu am ce zice: cei care au mai fost acolo știu că așa arăta.

Deși nu știu dacă a fost intenționat, mi s-a părut simbolic că unii dintre supraviețuitorii intervievați au fost filmați la Hanul Gabroveni, care, spre sfârșitul anului 2015, a fost gazda unei expoziții de fotografie ale unor profesioniști aflați la locație în fatidica seară de 30 octombrie.

tragedie-Colectiv_tb730

Cât despre lipsurile semnificative, acestea au fost, evident, date de axarea pe incendiul în sine. Cu toate că filmul începe cu o variație a zicalei ,,All it takes is a spark to start a riot”, se vorbește foarte puțin despre protestele care au avut loc în zilele care au urmat și care au dus la schimbări la nivel înalt.

În plus, numărul de victime este pomenit in grabă, ca și cum realizatorii intraseră în criză de timp. Sigur, câțiva dintre supraviețuitori au vorbit despre tragedie, dar cei morți sunt menționați, în mare parte, doar la bilanț. Lucru trist, de vreme ce și aceștia au povești care trebuie auzite.

Și nu în ultimul rând, nu sunt bine tratate nici neregulile găsite la nivelul autorităților, dar nici faptul că artificiile folosite în spectacolul pirotehnic nu erau potrivite pentru spații închise, ceea ce mă face să mă întreb când exact s-a început lucrul la documentar.

În rest, sunt curioasă sa văd cum mai este percepută producția. Nu de alta, dar de duminică și până azi, filmul a devenit deja disponibil și pe Internet.

surse foto: paginademedia.ro

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here