Meseria de dascăl nu este una ușoară. Ea implică pasiune, devotament, cunoștințe multiple, dar mai ales pedagogie. Dacă săptămâna trecută am încercat să schițăm câteva tipologii de studenți, astăzi vom încerca să găsim categoriile de profesori cu care luăm contact pe parcursul faculțății.
Profesorul „doar eu merit nota zece”– acest tip de profesor este unul dintre cei mai periculoși profesori existenți. Pe lângă faptul că el predă de obicei și cea mai grea materie, merge pe principiul doar profesorul merită nota zece așa că încercările oricărui student de a atinge nota maximă la respectivul curs sunt eșuate din start. Studentul care va îndrăzni să îi pună o întrebare va fi catalogat drept „tinere” și dacă nu este extraordinar de pregătit va sfârși blestemându-și zilele pentru că a îndrăznit să deschidă gura.
Profesorul tânăr și frustrat- tipologia acestui profesor este simplă. Vorbim de un/o tânăr/ă care nu de mult a ieși de pe băncile facultății și dintr-o dragoste eternă față de aceasta a decis să își încerce norocul predând. Toate bune și frumoase până aici, dar de obicei acest profesor se întoarce la facultate doar ca să se razbune pentru tot ceea ce a tras el în trecut, de aceea le face viața amară studenților săi. Acceptă să i se pună întrebări, dar are grija ca studentul să știe în permanența cine deține controlul.
Profesorul nemuritor– acest gen de profesor pare inspirat din basmele referitoare la tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Are cam 1579 de ani, este semi surd și se îmbracă în haine ciudate care miros a naftalină. Preda ca la școala generală, după disctare. Nu prea acceptă să i se pună întrebări. Nu pentru că nu vrea ci pentru că nu le aude.
Profesorul de treabă– genul acesta de profesor e iubit de toți studenții. E drăguț, dezinvolt, vorbește deschis și nu este deranjat de implicarea studenților în desfășurarea cursului. Răspunde la întrebări și are rabdare. Studenții învață cursul doar de dragul lui.
Profesorul papagal- el este genul de profesor care știe materia pe de rost. Nimic rău în faptul că este pregătit, dar el este pregătit doar să relateze aceea informație. Dictează foarte repede să nu care cumva să piardă șirul, de aceea nu poți scrie mare lucru. Urăște să fie întrerupt. Nici nu se pune problema să răspundă la întrebări. Dacă nu erau în curs nu știe, prin urmare este extrem de iritat dacă i se cere să iasă din zona lui de confort.
Profesorul veșnic în întârziere– genul acesta de profesor este de obicei o personalitate care printre conferințe, întruniri, emisiuni mai ține și câte un curs. Este un om de la care poți învăța foarte multe. Face analogii, discută deschis, este sociabil. Problema este că nu prea vine la cursuri și seminarii, deci nu prea ai când să asimilezi informații.
Profesorul „ce Doamne iartă-mă o fi cautând ăsta la catedră„- genul acesta de persoană poate face orice în viață, mai puțin să predea. De obicei a primit acel curs de obligație și pentru că aspirațiile de a deveni astronaut/ balerină nu i s-au îndeplinit a decis să se facă profesor, că doar nu o fi așa greu să spui niște chestii și studenții să scrie. Interesul lui față de curs ori față de studenți este zero. Primește întrebări, dar de obicei dă răspunsuri incoerente pentru că oricum habar nu are despre ce vorbește respectivul student.
Sursa fotografie : Biblioteca Popricani
Mădălina Ispas
