De când a apărut în cinematografe, „Cu drag, Van Gogh ” mi-a atras atenția, dar abia acum câteva zile m-am hotărât să-l vizionez. Am optat pentru cinemateca Union în locul eternului mall. Pot spune că am făcut o alegere inspirată. Bilete ieftine, mai puțină lume și o experiență cinematografică tare plăcută.
Despre ce e vorba?
Acțiunea se învârte în jurul morții și al motivelor care au dus la sfârșitul tragic al pictorului olandez. Poștașul (cel prin intermediul căruia se realizează schimbul de scrisori între Vincent și fratele său, Theo Van Gogh) îl roagă pe fiul său, Armand, să îi înmâneze o ultimă scrisoare lui Theo. Chiar dacă la început refuză cu vehemență, Armand acceptă să livreze scrisoarea. Apoi, află că fratele lui Vincent murise la 6 luni după acesta.
Intrigat de misterul care planează asupra familiei Van Gogh, în special asupra morții celebrului pictor, Armand declanșează o întreagă investigație polițistă. Îi intervievează pe toți oamenii cu care olandezul a intrat în contact de-a lungul activității sale artistice. Descoperă lucruri interesante care conduc la întrebarea: Vincent Van Gogh s-a sinucis sau a fost omorât?
De ce merită vizionat?
Primul film pictat integral și pot spune că e un adevărat spectacol la nivel vizual. 125 de artiști au pictat acest lungmetraj. Au pornit de la tablourile lui Van Gogh pe care le-au modificat astfel încât să poată crea imagini, apoi o întreagă poveste. Rezultatul muncii pe care au depus-o realizatorii filmului este ireproșabil. Fiecare secundă a filmului corespunde unui număr de 12 pânze diferite, pictate manual de cei 125 de artiști.
Sinceră să fiu, chiar dacă nu ar fi existat dialog, deci personajele nu ar fi vorbit, ci doar s-ar fi mișcat pe ecran, nu m-aș fi plictisit deloc. Pentru că vizualul e atât de impresionant, simți că nu mai e nevoie de nimic altceva. Timp de 95 de minute te bucuri, pur și simplu, de frumusețea cadrelor.
În același timp, ești martor la declarațiile oamenilor care l-au cunoscut pe Vincent, care l-au văzut pictând, care i-au observat comportamentul. Genericul de final este atât de emoționant, încât m-a făcut să plâng. Nu vă spun mai multe despre asta. Nu vreau să dau spoilere și să vă ruinez experiența cinematografică.
Din culise …
Pe lângă faptul că excelează la capitolul vizual și face o biografie răvășitoare a unuia dintre cei mai mari pictori ai tuturor timpurilor, filmul ne transmite un mesaj puternic. Anume lupta cu sine pe care a trebuit să o ducă un artist neînțeles și bolnav într-o lume crudă.
Olandezul a pictat peste 800 de tablouri, dar a vândut unul singur în timpul vieții. A fost urât de copii și vecini, respins și judecat de multă lume din cauza problemelor sale psihice. Singurul care l-a susținut cu adevărat și a avut încredere în el a fost fratele său. Theo i-a suportat toate cheltuielile, de la locuință, materiale și ustensile necesare unui pictor, până la tratamente pe care le-a urmat în diverse sanatorii. După 10 ani de activitate artistică, Van Gogh moare, la 37 de ani, după ce se împușcă în burtă. Fără încurajări, fără susținere, un talent descifrat și apreciat decât după moarte. Cât de trist sună toate astea?
Ce m-a impresionat pe mine în mod special a fost o scrisoare de la începutul activității de pictor (una dintre cele 800 de scrisori pe care i le-a trimis lui Theo). Sună cam așa:
„Cine sunt eu? În ochii majorității – un nimeni, o non-entitate, o persoană neplăcută, cineva care nu are și nici nu va avea vreo poziție în societate, cel mai de jos dintre cei mai de jos. Chiar dacă aceste lucruri ar fi absolut adevărate, într-o bună zi am să arăt, prin munca mea, ce are acest nimeni în inima sa”.
Și nu numai că a arătat tuturor, prin intermediul artei sale, ce simte și ce gândește. A fost un geniu ale cărui tablouri fie sunt neprețuite, fie se vând cu zeci de milione de dolari în prezent.
În mod evident (dacă mai este loc de îndoială) „Cu drag, Van Gogh” nu e de ratat. O să pleci impresionat din sala de cinema, îți promit.
surse foto: mission.ca, wroclaw.pl.
