Te duci la facultate cu gândul că îţi va oferi un start detaşat faţă de restul lumii. Eşti ferm convins după reuşita de la admitere că zăreşti luminiţa de la capătul tunelului. Începi primul an universitar cu convingerea că totul va fi bine. Trece un an, trec doi  şi o senzaţie uşoară sau un sentiment puternic de îndoială se instalează în mintea ta. Ai aflat despre X că a terminat studiile cu 9.50 şi nu găseşte niciun job. Alt vecin de bloc a plecat prin Spania la căpşuni. Iar un tip care abia a terminat după ce s-a luptat şi cu un an suplimentar a ajuns pe la o multinaţională din prima pe un salariu de 2.500 ron pentru care nu face mai nimic. Exemple proaste peste tot care te descurajează. Şi te întrebi fugitiv: Oare cu ce mă ajută în viaţă notele de la examene?

Who-needs-good-grades

Studentul excepţional: Semestrul acesta am avut două medii de nouă. Profii nu au apreciat îndeajuns munca mea. Aş vrea să demonstrez că am meritat 10. O să mă duc la mărire. Îmi doresc să am anul acesta bursa de excelenţă. Alţi colegi au job-uri proaste unde câştigă 500 de ron, eu o să primesc 700 de ron pentru că eforturile mele sunt apreciate. Profesorii mă respectă, le e teamă că le pot pune întrebări care îi vor pune în dificultate. Notele sunt foarte importante pentru mine. Sunt o confirmare a dedicaţiei mele şi categoric vor fi răsplătite. Voi merge la un master în UK şi îmi voi găsi un serviciu pe măsura competenţelor mele. Degeaba se laudă alţii că ştiu lucruri practice. Eu voi demonstra că se poate să le ştii pe amândouă.

Studentul mediocru: Iar am rămas cu două restanţe semestrul acesta. Dacă pic la taxă, mă omoară ai mei. Să vezi că rămân şi fără loc la cămin. Dacă aude mama că trebuie să-mi plătească şi chirie o să fie crunt. Dacă n-aş avea grijile astea pe cap, zău că nu m-ar interesa notele. Până la urmă contează cum te descurci în viaţă, nu-ţi cere nimeni carnetul. Dar deh, taxă, cămin, asta e.

Studentul nepăsător: Da, am restanţe “fără număr”, şi care e problema? Şcoala românească e proastă din toate punctele de vedere. Materiile sunt învechite, profesorii sunt mai slabi decât mine. Cum îşi permite aia de la Finanţe să mă pice când eu deja lucrez în Bancă? N-a avut job serios în viaţa ei şi îşi dă talente cu mine. Notele nu te ajută cu nimic în viaţă. Când vine vorba de angajare, tuturor le pasă de experienţă, nu te întreabă nimeni de note. Eu deja am o carieră. Termin facultatea cu ce medie o fi. Bani să facem.

Aceste trei categorii de studenţi se acuză reciproc de superficialitate. Deşi este bizar, lupta dintre studentul dedicat şi cel nepăsător se joacă fix cu aceleaşi cărţi. Ambele categorii cred că au asul câştigător în mânecă. Consider că nu e total eronată nicio viziune. Fiecare oferă notelor importanţa pe care o doreşte. 

Important este ca în acest mare campionat de Poker al vieţii tale profesionale să te aşezi de la bun început la masa potrivită pentru obiectivele tale. Şi asul din mânecă s-ar putea să te ajute. Dar doar la momentul oportun. Şi cu adversarii potriviţi. 

 

Redactor: Andra Ionescu/ desprejoburi.com

Foto: funny-pictures-blog.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here