Trecem imediat la subiect, but the setting isn’t right, așa că mai întâi trebuie să vă introduc într-un altfel de film. Nu poți să stai ca tot omul de vorbă cu două Fantome așa, pur și simplu. Există un mecanism, there’s an art to this, să nu credeți că e atât de ușor cum pare. Mă gândesc că decorul perfect ar fi undeva într-un cimitir, l-aș prefera pe cel de la Săpânța, să fiu sinceră. Nu de alta, dar eu mă sperii mai repede decât Courage the cowardly dog și dacă cineva mi-ar face „BOO!” într-un cimitir, măcar să fie unul vesel. See the irony? *wink*
Am mers de multe ori la concertele băieților de la Subcarpați și mereu am plecat de acolo cu sentimentul că vreau să îi mai văd o dată, deși abia ce plecasem de la spectacol. Făceau un show foarte fain, iar reacția mulțimii spunea totul. Pe scenă se simțea că toți fac parte dintr-o familie. Deseori auzeam rostindu-se numele unei trupe, „Fantome”. Acum, ciudat era că îi vedeam, chiar dacă erau ei „Fantome”. Și nu erau deloc scary.
În schimb, ca orice „Fantome” care se respectă, erau tare misterioase. Ar fi și culmea. Imaginați-vă niște Fantome care să nu aibă pic de mister. E ca și cum l-am vedea pe Sherlock fără Doctor Watson sau într-un univers paralel un punct fără com la sfârșit. Despre ce vorbim, ar fi o lume întoarsă pe dos. Asta da scary (iar eu am încercat odată să mă uit la The Shining, deci știu despre ce vorbesc).
Copil băgăcios sunt eu (care s-a uitat prea mult la Star Wars și Scooby Doo), iar atunci când îmi propun să dezvălui un mister, sunt mai descurcăreață decât Houdini. Nu cred în clarvăzători, deci să vorbesc cu două Fantome ar fi ceva ocult, so it’s not my cup of tea. Dar să vorbești cu doi oameni talentați și super awesome, e complet plauzibil și chiar indicat. Puteți învăța multe de la ei. I know I did. Vlad împreună cu Bogdan mi-au răspuns la câteva întrebări care nu îmi dădeau pace. Din trupă mai fac parte Fănescu (MC) și la tobe, Andu Toader. Aflați și voi totul despre trupa Fantome din interviul de mai jos.
1. Fantomele au și nume de familie?
Bogdan: Normal că au, dar nu am putea să le spunem pentru că ar strica tot „anonimatul”.
Vlad: Îl știu doar cei care le văd.
2. Pe unde credeți că „bântuie” de obicei Fantomele?
Vlad: Cred că în mințile noastre. Tot ce ne bântuie pleacă din interior. Liricul ar spune că bântuie prin ceea ce n-a reușit timpul să șteargă cu buretele. Vreți să vorbiți cu fantomele? Mergeți la muzeu, citiți o carte, mergeți la bunici și deschideți un sertar, păstrați o amintire vie, iar ea va fi prietenul vostru fantomă.
3. Care este cea mai înfricoșătoare poveste cu Fantome pe care ați auzit-o?
Bogdan: Nu am auzit până în prezent o poveste autentică cu Fantome care să mă sperie, însă mi-ar plăcea să vizitez un azil/sanatoriu părăsit și să îl investighez. Asta ar fi înfricoșător. Are Vlad o poveste.
Vlad: Știu câteva povestioare puerile fie cucernice, fie vrăjitorești, mai toate având și o mică înclinație spre comic. Mai bine vă povestesc ceva real. Am crescut într-o stațiune mică înconjurată de păduri. În acel oraș erau foarte multe clădiri interbelice dezafectate. Aș menționa un sanatoriu de tratament balnear.
Știți stereotipurile acelea din filmele horror, scaunele cu roțile abandonate pe culoare interminabile, faianța în carouri mici de nuanță vernil, „recuzita” medicală ruginită, paturile pătate cu sânge. Ei bine, toate acestea făceau parte din peisajul sinistru al pavilionului central de băi al stațiunii. O imagine morbidă care cu greu poate avea cuvântul pe post de surogat.
Acolo petreceam multe seri în gașcă. Jucam pitulușu’, pac-pac, fumam țigări furate de la părinți, cei mari mai deschideau, ocazional, câte o sticlă de „Polar la plastic” și o lungeau cu Fanta sau Keke. Se spuneau și poveștile de groază pe care le-am menționat anterior. Unii și-au consumat primele iubiri prin camerele foștilor pacienți cu probleme respiratorii, cred că poveștile lor sunt mai interesante (haha).
Păstrez și acum la bunici ceva telegrame trimise bolnavilor de către rude, găsite prin camerele pavilionului. Circula zvonul că în podul clădirii s-ar fi sinucis un cetățean american prin 1994, an în care a încetat definitv activitatea medicală și clădirea a fost lăsată în paragină.
Acesta s-ar fi spânzurat de candelabrul din incinta centrală. Într-o seară, provocați fiind de un băiat mai mare, ne-am încumetat să vedem un film horror în podul clădirii. Avea cineva un laptop adus din Germania, o raritate la vremea respectivă. Pe la jumătatea filmului când deja mai toți încercau glume ieftine, ciupituri și zgomote din picioare, s-a auzit un urlet dement de la parter.
S-a creat un haos general. În nici zece secunde am rămas singur în beznă. Cu tot întunericul, începusem să halucinez crezând că o să intru cu capul în ștreangul spânzuratului la fiecare pas pe care îl făceam în drumul spre ieșire.
Urletul a rămas un mister, probabil a fost o farsă făcută de vreun localnic deranjat de serile de „vandalism” petrecute acolo. Toată lumea știa că sanatoriul devenise o atracție pentru tineret. În ziua de azi este închis cu garduri și cel mai probabil va suferi o mică implozie. Renovările fiind non-profit, demolările par iminente.
4. Ce înseamnă pentru voi anonimatul și de ce ați ales acest nume?
Bogdan: Numele a fost ales după ce am stat și am făcut un brainstorming. Acest nume reprezintă o metaforă. Fantomele trecutului, ale muzicii vechi. Pentru mine anonimatul înseamnă că nu vreau ca muzica mea să fie asociată cu mine ca persoană.
Vlad: Anonimatul are rol de filtru. Dacă cineva vrea să mă contacteze cu un anume scop, poate lua legătura destul de ușor cu mine. Totuși, tind să cred că avem un public care a înțeles simbolistica măștilor. Sunt multe concluzii pe care le poți trage atunci când cineva livrează un format audio fără chip, niciuna fiind absolut eronată sau un adevăr universal, realitatea e undeva la mijloc.
Orice interpretare lasă loc pentru mister, lasă loc pentru noi compoziții muzicale. Numele Fantome este pus de mine după un brainstorming care a durat o vreme, cum spunea și Bogdan. Am căzut de comun acord că se potrivește cel mai bine cu ceea ce livrăm. Ideea cu măștile, în schimb, a venit din partea lui Bean, pe care toată lumea îl știe din trupa Subcarpați. Altfel anonimatul ar fi fost pus în pericol.
5. Paradoxal, ați ales un nume și o poziție care vă îndepărtează de mult dorita faimă, însă oamenii vă admiră și vă cunosc poate mai bine decât pe alți artiști care nu se ascund. Cum vedeți acest fenomen? „Văd” oamenii fantome?
Bogdan: Nu cred că purtând acea mască îndepărtez oamenii sau dau cu piciorul la „mult dorita faimă”. Este vorba de o imagine pe care am creat-o. Este identitatea mea. Sunt multe trupe care practică acest lucru, de a avea măști, costume, etc.
Vlad: Am crescut cu o imagine în continuă schimbare asupra vieții artistice căutându-i un format optim, un echilibru. Din păcate nu există decât pe termen scurt. Momentan, latura mea introvertită și doza rezonabilă de mizantropie au câștig de cauză. Nu știu în viitor. Deocamdată mă simt bine sub mască.
Nu sunt prietenul concluziilor, așa e și cu faima. Imaginați-vă un semafor defect și o ploaie de claxoane. Din postura mea vezi și nunta și înmormântarea. Chiar dacă fac muzica pentru mine, mă bucur că oamenii rezonează cu ea. Compun numai noaptea, fantomele se știu între ele, se văd.
6. Cum ați ajuns să lucrați cu băieții de la Subcarpați?
Vlad: Absolut întâmplător. Lucram la o piesă într-o seară și mi-a venit ideea să o combin cu ceva de la Tudor Gheorghe pe care îl ascult cu drag. Nu știam ce să fac cu melodia respectivă pentru că nu ținea de formatul pe care îl prezentam sub alt pseudonim. Mi-am amintit că îl cunoscusem cu ceva vreme în urmă pe Andri, VJ-ul de la Subcarpați, și i-am trimis lui melodia.
Piesa a ajuns la Bean MC care m-a sunat și mi-a propus să facem un proiect nou. Am luat legătura cu Bogdan, pe atunci aveam și o trupă de muzică electro împreună, i-am zis cele întâmplate întrebându-l dacă ar vrea să se implice. A fost de acord, s-a apucat și el de treabă și am pus-o de un album. Sub egida Culese Din Cartier i-am cunoscut pe Cristi Anca și Claudiu Rusu, oameni care au activat ca instrumentiști în trupă. A urmat implicarea lui Vali Umbră în showuri.
7. De ce ati ales folclor remixat și nu alt gen de muzică?
Bogdan: Prima influență în muzica noastră este Muzica lăutărească veche. Pe lângă asta sunt și elemente din folclor. Să fiu sincer, a fost ceva experimental care ulterior s-a concretizat în ceea ce înseamnă acum trupa Fantome.
Vlad: Fantome nu înseamnă numai folclor remixat. Nu îmi amintesc să fi fost vreo latură a muzicii electronice pe care să nu o fi exploatat măcar un pic. Muzica lăutărească mi-a plăcut de când eram adolescent, în special cea tristă. Mi-e greu să-mi vărs ofurile pe altă limbă … pe albumul doi vom dezgropa și mai multe benzi de magnetofon, dar ne ducem spre o zonă mai dinamică, sound-ul va fi mai complex.
8. Ce muzică ascultați în timpul liber?
Bogdan: Tot felul de genuri. Rock, blues, Drum and bass, Electro, Hip-hop etc.
Vlad: Unde mă duce click-ul de la mouse, mereu caut genuri noi, muzica nouă, momentan sunt atras de sound-ul anilor 80′, remodelat după standardele actuale.
9. La ce proiecte trebuie să ne așteptăm în viitorul apropiat din partea voastră?
Bogdan: Momentan lucrăm la albumul 2 Fantome pe care speram să îl scoatem cât mai curând.
Vlad: Acum ne concentrăm la albumul doi care e aproape gata. Câteodată mă gândesc la un proiect de autor, ceva personal, dar îl văd în plan îndepărtat.
Sursă foto: arhivă personală.
