istoriesicultura.ro

A muri
Este o artă, ca orice altceva.
Eu o fac excepţional de bine. 

(„Lady Lazarus”, de Sylvia Plath)

Cu cât ţi s-a dat să ai o inteligență sclipitoare în ale artei sau ştiinţei, cu atât ţi s-a luat sănătatea mintală şi echilibrul psihic. N-o spun eu, o spune legea compensaţiei, pe care nu o putem contrazice pentru că, vorba ‘ceea: „Unde-i lege, nu-i tocmeală!” Iar dacă firea noastră anarhistă refuză să înghită aşa ceva fără mai multe dovezi, ei bine, studiile desfăşurate de un grup de cercetători suedezi de la Institutul Karolinska ar putea fi îndeajuns de relevante.

În cadrul studiului, peste un milion de persoane au fost analizate. Concluzia a fost ca oamenii care sunt deosebit de creativi, şi care aleg să-şi exploateze constant această latură, prezintă un risc ridicat de a suferi de anxietate, tulburare bipolară, schizofrenie, depresie sau abuz de substanţe.

Topul celor mai predispuşi i-ar avea în frunte pe scriitori, urmaţi îndeaproape de fotografi şi dansatori, pe care tulburarea bipolară nu-i ocoleşte. S-a descoperit, de asemenea, că şansele ca aceştia să aleagă să se sinucidă sunt cu 50% mai mari, comparativ cu populaţia generală.

Aşadar, artiştii sunt mult mai susceptibili de a avea boli psihice, spre deosebire de oamenii obişnuiţi. De asemenea, se pare că persoanele care au deja probleme mintale ca depresia sau alte tulburări de personalitate sunt mai creative decât cele care nu se confruntă cu aceste afecţiuni.

Evident că afecţiunile despre care vorbeam nu aleg numai oamenii cu un har aparte şi apoi se instalează fără vreo reţinere, ci numeroase persoane cu ocupaţie altfel decât artistică pot fi vizate. Însă diferenţa este dată de modul în care aceşti oameni excepţionali au reuşit să le înfrunte. Ei au realizat, în acelaşi timp, capodopere, teorii inovatoare sau mişcări politice importante şi au adus o dovadă a faptului că boala mintală nu trebuie privită ca pe o experienţă care reduce din valoarea fiinţei umane.

cinemaissue.ro

Sylvia Plath (poeta şi prozatoare americană) avea numai 30 de ani când s-a auto-asfixiat în cuptorul cu gaz din bucătăria să. În 2001, James Kauffman a elaborat teoria Efectului Sylvia Plath. Cercetătorul a realizat un studiu care a demonstrat că scriitorii şi, în special, poetele sunt mai predispuse la anumite boli mintale mai mult decât orice altă categorie de artişti.

Virginia Woolf (scriitoare engleză) avea 59 de ani când şi-a umplut buzunarele cu pietre şi s-a înecat într-un râu.

Sarah Kane (dramaturg britanic) s-a spânzurat în baia unui spital la 28 de ani.

Anne Sexton (poeta americană) s-a sinucis prin intoxicare cu monoxid de carbon la 45 de ani.

Iris Chang (jurnalistă americană) avea 39 de ani când s-a împuşcat în cap cu un revolver.

Ernest Hemingway ( jurnalist şi prozator american) suferea de depresie, a fost tratat cu şocuri electrice şi a sfârşit prin a se împuşca

Gun-in-brain

Michelangelo – autism – Potrivit unui articol publicat în Jurnalul de Biografie Medicală în 2004, Michelangelo, unul dintre cei mai mari artişti ai Renaşterii italiene, ar fi suferit de autism.
Conform descrierilor celor care au fost contemporani cu el, pictorul era „preocupat de propria realitate” şi ar fi avut şi dificultăţi în a lega relaţii cu oamenii. Avea puţini prieteni şi nu s-a prezentat nici măcar la înmormântarea fratelui lui. Faptul că era şi un geniu în matematică şi artă a contribuit la părerea cercetătorilor potrivit căreia ar fi suferit de autism.

Wolfgang Amadeus Mozart – prezenta ticuri motrice, cum ar fi expresii faciale bizare şi mişcări repetitive ale mâinilor şi ale picioarelor. Familia lui Mozart a relatat că era hiperactiv şi frica iraţională a acestuia de a-şi lăsa soţia singură acasă, alături de o igienă obsedantă, sugerează prezenta tulburării obsesiv compulsive. S-a descoperit că acesta suferea şi de sindromul Tourette, care se ştie că l-a afectat şi pe Samuel Johnson, autorul primului dicţionar în limba engleză

Charles Darwin – suferea de mai multe probleme de sănătate, printre care un tremur constant, greaţă, plâns isteric, halucinaţii vizuale şi altele, iar toate acestea se pare că ar fi fost cauzate de boala numită agorafobie, caracterizată îndeosebi prin teama de spaţii deschise, de mulţimi, de locuri publice.

Şi dacă n-ar fi mai multe exemple, nu s-ar mai fi povestit, pentru ca lista poate continua.

În final, rămâne întrebarea, ce-a fost mai întâi: creativitatea sau tulburarea psihică?

surse foto: istoriesicultura.ro, healthyplace.com, cinemaissue.ro