Când nu mai ești copil, ai murit demult. (Constantin Brâncuși
)

3382_0_1

,,Haide, te rog, mai lasă-mă puțin afară” se auzea în tot carierul când strigai. Îți doreai să transformi secundele în minute, doar pentru încă puțin timp de joacă. ,,Viața cu Louie” ori ,,Ce-i cu Andy”, asta însemna televizorul pentru tine. Nu voiai nici în ruptul capului să dormi și mâncai doar cu gândul la desert. Erai tot ceea ce acum îți dorești să redevii…erai copil.

Vrem cu ardoare să creștem, să fim ,,oameni mari”. Păreau atât de plini de farmec adulții, nu credeam că erau îngrădiți de vreo coordonată spatio-temporală, în ochii noștri erau fiecare în parte Neptun, iar viața lor era marea. Nu știam că în mâinile noastre micuțe, în genunchii loviți de la vreo căzătură și în ochii ce nu distingeau răul în lume stătea întreagă magie a universului. Odată ce timpul trece, apare paradoxul: vrem să oprim clipele și să inversăm mecanismul timpului, vrem să ne întoarcem în copilărie. 

Luna aceasta debutează cu ziua copilului. E greu să te simți copil în sesiune, însă. Sunt sigură că este și mai greu când muncești, te întorci acasă, te apuci de gătit și ai grijă de casă și de familie. Dar există și va exista permanent în sufletul tău copilul. În nopțile prea reci, el e acolo și te întreabă dacă i-ai îndeplinit visurile. Din mâinile sale micuțe, care nu atinseseră decât frumusețe, a lăsat în mâinile tale care au tremurat, au îndepărtat și-au certat, întregile sale speranțe ale vieții de adult. Iar tu trebuie să trăiești astfel încât, de fiecare dată când te întâlnești cu umbră copilului ce ai fost, el să îți zâmbească.

Mi-e imposibil să cred că există o finalitate a copilăriei. Nu cred că se termină atunci când ai trecut de o anumită vârstă, pentru că se detașează de timp și plutește undeva în eternitate. În orice stadiu al vieții ai fi tu, este și ea acolo. Tocmai de aceea ești copil de câte ori speri la ceva bun și refuzi să vezi răul. Ești copil atunci când îți îmbrățișezi părinții, atunci când bunicii încă te întreabă ,,ești sigur că ai mâncat?”. Ești copil când te plimbi pe alei însorite și de bucuri de simplitatea adierii vântului, când râzi cu inima, cu pofta ravisantă a unui suflet ce nu cunoaște noțiunea de timp. Ești copil când iubești necondiționat o floare și când îți lași sentimentele să zboare, când îți descatușezi eul din rigorile societății. La fel, când prima ploaie a verii răcorește asfaltul, tu te simți copil s ieși să dansezi în ea.

Ești și vei fi pentru totdeauna un copil atât timp cât dintre atâtea răutăți tu alegi bunătatea pură, cât timp nu încetezi să redescoperi cu un entuziasm genuin frumusețea vieții în orice.

La mulți ani, dragilor!

 

Sursã fotografie:www.diseara.ro