În orice familie, venirea unui copil pe lume reprezintă un mare motiv de bucurie. Mulți spun că a avea un copil este cel mai frumos lucru, un dar de la Dumnezeu. Încă din prima clipă în care apare, un copil poate schimba viața părinților săi. A fi părinte înseamnă a iubi necondiționat, este cea mai înaltă formă de iubire.

Chiar dacă nu există o școală a părinților, aceștia bazându-se pe instinct sunt capabili să își asculte copii, să îi îndrume pe calea cea bună, să îi ghideze în viață. A-i putea oferi o educație sănătoasă unui copil, asta cere timp, răbdare, energie, dar ce poate fi mai frumos decât a fi părinte? Însă nu toți părinții se pot bucura în liniște de copiii lor, întrucât un număr din ce în ce mai mare au devenit victimele răpirilor sau pur și simplu prea mici fiind s-au pierdut fără a mai ști drumul spre casă…

Majoritatea copiilor pierduți ajung în orfelinate, iar destinul lor se frânge dintr-o dată. Brusc rămân fără o familie iubitoare, rămân fără speranța de a-si revedea părinții. Din păcate, autoritățile nu se preocupă foarte mult de acest subiect, preferă mai degrabă să le construiască o nouă identitate copiilor, un nou CNP și, de ce nu, un nou cămin prin intermediul adopțiilor. Este păcat ca tocmai acești copii care de fapt au o familie gata să facă orice numai să îi regăsească, să fie dați spre adopție în timp ce alți puşti abandonați nu vor cunoaște niciodată dragostea de mamă.

Din nefericire, în România se vorbește mult prea puțin despre acest lucru. Ca prin miracol, unii dintre copiii care și-au pierdut familiile își reîntâlnesc părinții după ani și ani. Însă foarte puțini au această șansă. Și oricum nimeni nu mai poate compensa timpul pierdut…
Din 2005 și până în prezent, Jurnalul Național a colaborat la rezolvarea a patru cazuri vechi de copii dispăruți.

Însă numărul lor e mic comparativ cu al acelora care dispar în fiecare an. Numai în perioada 15 mai 2012-15 mai 2013 peste 3200 de copii au fost dați dispăruți în România. Dintre aceștia nu mai puțin de 70 aveau vârste de până la 10 ani, majoritatea fiind căutați de peste un an. Aproximativ 69% dintre copiii dispăruți provin din mediul urban, iar 57% au vârste cuprinse între 12-15 ani. În ceea ce privește dispariția copiilor în funcție de gen, statisticele arată că majoritatea celor dispăruți sunt fete, în proporție de 62%.

Toate aceste cifre reprezintă trista realitate în care se află multe familii din România. Ideal ar fi ca autoritățile să își amintească de acești copii dispăruți ai României și în alte zile, nu doar pe data de 25 mai atunci când este Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți. Deși au fost soluționate unele cazuri, numeroși copii încă mai rămân departe de familiile lor.

sursa foto: Mediafax.ro

Comentarii

comentarii