Și nu, nu-i nicio metaforă. Există povești terapeutice care chiar pot vindeca.

Cu siguranță toți ne amintim cum ni se spuneau povești înainte ca noi să creștem și să le citim sau să ni le scriem pe-ale noastre. Sau, după caz, finalul se poate să nu ți-l mai amintești, că uneori se întâmpla să adormi înainte de „Și-am încălecat pe-o șa…”

Dar oare ne amintim ce simțeam în momentele în care ascultam destine fantastice? Se întâmpla ceva în mintea noastră, ne influențau atât de puternic încât se petreceau modificări în atitudinea și comportamentul nostru?

Poate te îndoiești de asta, dar trebuie să fii sigur că de la apariția omului pe pamânt și până astăzi, povestea a existat și a rezistat. Aceasta este cea mai buna dovadă că nevoia omului de poveste și efectele ei stau dincolo de semnul întrebării. Și tocmai de aceea teatrul, cinematografia, muzica sau oricare dintre cele șapte arte vor fi tot timpul valabile, pentru că ele nu fac decât să ne spună o poveste.

Dar dincolo de poveste, ce este povestea terapeutică?

Povestea terapeutică este și ea… o poveste. O poveste care folosește metafora și simbolul pentru a sparge filtrele și rezistențele noastre conștiente și a intra în subconștient, unde va acționa și va produce efectele ei curative.

Când este folosită povestea terapeutică?

Poveștile terapeutice sunt utilizate atât în terapia adulților cât și în terapia și educația copiilor. Sunt în mod deosebit abordate în cazuri grave de abuzuri și molestări fizice și psihice când pacientul nu găsește resurse de a înfrunta trauma, de cele mai multe ori refuzând să comunice, să vorbească despre asta și chiar să accepte că ea a avut loc.

Dar cum și de ce funcționează povestea terapeutică?

Zona creierului în care își au locul cele mai multe funcții asociate minții (memoria, gandirea creativă, inteligența, etc.) este denumita cortex. Cea mai mare parte a acestuia este reprezentată de cortexul de asociere. Fiecare lob din creier are zone din acest tip de cortex care analizează, procesează și stochează informația. Aceste zone de asociere fac posibile toate procesele noastre mintale superioare, cum ar fi gâdirea, vorbirea, memoria și așa mai departe.

Cortex

Dar exact așa cum îi spune și numele, toate raționamentele, concluziile, premisele pentru situatiile viitoare le va face prin asociere. Prin asocierea cu ceva deja întâmplat, trăit, experimentat și stocat în miile de sertare din propria arhivă. Este, așadar, suficient ca un detaliu al unei situații să semene cu o experiență trecută, iar cortexul de asociere îl încadrează și îl clasează ca facând parte din acel tip (sertar) de evenimente. E posibil ca aceasta sa fie cauza pentru care istoria se repetă.

Aceste asocieri se fac în mare parte inconștient și pot declanșa reacții spontane de la „comportamente neadecvate” până la cele mai greu de gestionat și controlat, cum ar fi fobiile.

Așadar, asocierile se produc în partea aceea de creier unde noi avem doar drepturi de „user” și nu de „administrare” în cele mai multe dintre cazuri.

Ce face povestea terapeutică? 

Folosește simbolul, metafora pentru a scapa vigilenței conștiente și a merge mai departe, pentru a reorganiza asocierea la un nivel mai profund.

De ce funcționează povestea terapeutică?

Pentru ca povestea nu este o cerință. Nimeni nu îți cere și nu îți impune nimc. Povestea nu te arată cu degetul, nu este agresivă (pentru a activa mecanismele de aparare ce produc rezistența la schimbare) ci, tot prin subtila asociere, te vei autoindentifica, mai mult sau mai puțin, cu personajul sau personajele ei și vei descoperi noi moduri de a reacționa în situații deja trăite.

Cine și când poate folosi poveștile terapeutice?

Toți le putem folosi. Atât cu copiii, dar și cu adulții. Este important să alegem cu înțelepciune momentul potrivit cand disponibilitatea celui pentru care o citim sau o spunem este mare și nedisimulată.

povesti

Ce este important dupa ce folosim o poveste terapeutică?

Să nu comentăm morala („ai vazut că…”) pentru că exista riscul să o anulăm, să trezim, prin sublinierea noastră, exact acele mecanisme de apărare și rezistență pe care încercăm să le evităm prin poveștile terapeutice. Poveștile terapeutice se pot repeta atunci cand cel căruia îi sunt adresate este dispus să le reasculte sau le solicită în mod expres.

Am găsit aici mai multe exemple de povești terapeutice.

surse foto: utopiaways.com, metafilter.com