În fiecare an, de când eram mică, am petrecut ziua de 1 Decembrie în cel mai obișnuit mod cu putință: uitându-mă la TV, pierzând vremea, schimbând canalele și eventual ieșind cu prietenii. Șitiu la ce vă gândiți. Sună ca cea mai plictisitoare zi, una pe care doar Louie Anderson ar găsi-o fascinantă. Well, you got this all wrong. Totul despre această zi te îndeamnă să stai în casă, să îți strici ochii mai mult ca oricând uitându-te la televizor și să „te intoxici” de patriotismul de pe toate programele în confortul locuinței tale. Dar nu și anul acesta.

În noaptea de 30 spre 1 decembrie împreună cu un grup de prieteni am mers să îi vedem pe băieții de la Subcarpați la Arenele Romane. Nu mă puteam gândi la un alt mod mai tradițional de a sărbători această zi. Pentru prima dată am participat la un concert ce îi avea în prim-plan pe acești flăcăi care au reinventat folclorul românesc. Ei sunt oamenii care ne amintesc ori de câte ori au ocazia că tradițiile noastre nu trebuie lăsate ca frunza-n vânt, să dispară și să ne pierdem identitatea. Au luat folclorul, muzica pe care tinerii nu se înghesuie în mod normal să o asculte și ce au reușit să facă? Să ne împărtășească și să ne transmită în modul lor original un nou folclor, unul underground, pe care îl simțim până în măduva oaselor.

Îmi imaginam că o să fie nebunie, îmi imaginam entuziasmul celor prezenți la auzul primelor beat-uri și nu am fost dezamăgită. Atât band-ul cât și noi, publicul, am fost din același film, simțeam energia pe care o răspândeau din primul rând până la cei care ar fi vrut să fie la concert și nu au apucat să își cumpere bilete. La Arene se striga un singur nume „SUBCARPAȚI!”, oamenii a căror muzică te „hipnotiza” și nu hipnoză din aia… ce te pune să te învârți de tri ori și să latri. Nu, nu! O hipnoză care te cuprinde, te deconectează și îl face și pe cel mai introvertit om să cânte, să danseze, să aplaude și în final să spună „A meritat!”

Pentru mine a fost o experiență faină, una pe care o voi repeta de fiecare dată când acești băieți vor avea concert. Arenele s-au dovedit a fi neîncăpătoare pentru câți am fost prezenți și ăsta a fost poate cel mai deranjant lucru. Din cauza aglomerației, au existat conflicte, oamenii nu aveau loc să se desfășoare și, bineînțeles, cei care aveau la bord mai mult tupeu, câștigau detașat. Aceste întâmplări au fost și ele un „rău necesar” care nu au făcut nimic altceva decât să ne dăm seama că avem nevoie de un spațiu mult mai mare pentru a ne bucura de un concert fără incidente.

sub 2

Am plecat acasă de la un concert la care aș mai fi rămas. S-a terminat mult prea repede, însă am plecat cu promisiunea că ne vom întâlni într-un loc mult mai mare data viitoare. BIG UP!

Sursă foto: arhivă personală, Cosmin Htr & iconcert.ro.

Comentarii

comentarii