22 aprilie 1990-se împliniseră fix patru luni de la Revoluţine, iar în Bucureşti începea prima mare acţiune anti-comunistă a perioadei postdecembriste. Era din ce în ce mai evidentă orientarea neo-comunistă a conducerii FSN, astfel că se organizează primele mitinguri împotriva frontului, printre protestatari numărându-se numeroşi membri ai Ligii Studenţilor. Se scandau lozinci: „FSN, FSN, du-te în URSS!“, „Iliescu, nu uita, tineretul nu te vrea!“, „Nu suntem huligani!“, „Jos comunismul!“, „Democraţie! “.
În dimineaţa zilei de 24 aprilie 1990, Ion Iliescu îi numeşte pe cei care îl contestau în Piaţa Universităţii „golani“. „La ora 12:00, după ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonaş pe care am scris apăsat golan. În stânga, jos, am pus ca o marcă semnătura lui Iliescu. Trag la xerox câteva sute de bucăţi şi cumpăr două cutii de ace. Îmi pun prietena să se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignaţi ofensa adusă. În două minute, rămân fără ecusoane, pe care oamenii, râzând, le prind cu mândrie în piept. La ora 15:00, Institutul de Arhitectură va fi împodobit cu o inscripţie pe care se putea citi Facultate de golani. La ora 17:00. preşedintele Ligii Studenţilor din Universitate, Marian Munteanu, deschide balconul Facultăţii de Geologie, care va fi, din acel moment, tribuna expresiei anticomuniste a demonstraţiei.“-George Roncea
Astfel debutează fenomenul Piaţa Universităţii, o manifestaţie maraton de peste 50 de zile, în care un grup de tineri au proclamat “Zonă liberă de neo-comunism”, “kilometrul zero” al expresiei democratice post-comuniste din România.
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, campania violentă declanşată de FSN împotriva demonstraţiei din Piaţa Universităţii intră în faza finală: agresiunea directă. Puţinii demonstranţi şi greviştii foamei care se mai aflau în Piaţă sunt brutalizati şi arestaţi. Poliţia pătrunde în incinta Institutului de Arhitectură, sunt arestaţi studenţii care lucrau în ateliere. Preşedintele Ligii este ridicat de la domiciliu şi reţinut, în stare de arest, la o secţie de poliţie. Brutalitatea cu care forţele de ordine au intervenit pentru “curăţarea” Pieţei Universităţii precum şi blocarea zonei, în mod ostentativ cu autovehicule militare, s-au constituit ca o provocare pentru participanţii la manifestaţia maraton care ţinea de peste 50 de zile. În câteva ore, mii de oameni revoltaţi s-au adunat în zona centrală a Capitalei solicitând eliberarea celor reţinuţi ilegal.
În noaptea de 13-14 iunie ajung la Bucureşti minerii din Valea Jiului, conduşi de Miron Cozma. Din Gara de Nord, aceştia au fost preluaţi de ofiţeri ai serviciilor secrete şi direcţionaţi spre Piaţa Universităţii. „Zona liberă de neocomunism“ este desfiinţată, Piaţa Universităţii fiind „eliberată“ de mineri sub pretextul „refacerii rondurilor de flori“. Pe străzile din centrul Capitalei a avut loc un scurt, dar sângeros război civil soldat cu morţi şi răniţi. Minerii au bătut şi risipit protestatarii anticomunişti, au devastat Facultatea de Geologie, sediul Ligii Studenţilor, Facultatea de Litere, Facultatea de Matematică şi Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“. Studenţi, profesori universitari, dar şi oameni aflaţi întâmplător în zonă, care „aveau faţă de intelectuali“, au fost bătuţi până la sânge, cu bâtele, de către mineri. De violențele minerilor nu este ferit nici inițiatorul și coordonatorul demonstrației studențești, Marian Munteanu, care este bătut și aruncat în fântâna de la Universitate, dar scapă ca prin miracol.
În Pavilionul Expoziţional din Piaţa Presei Libere, Ion Iliescu mulţumeşte minerilor printr-un discurs „istoric“: „Vă mulţumesc încă o dată pentru ceea ce aţi demonstrat în aceste zile! Sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Aici sunt reprezentanţii guvernului, ai Ministerului Transporturilor. În mod organizat, eşalonat, să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră. Vă rog să transmiteţi salutările noastre călduroase colegilor dumneavoastră, familiilor dumneavoastră multă sănătate! Să ne vedem cu bine!“. La scurt timp după acest discurs, Ion Iliescu declara: „Minerii au venit să măture Piaţa Universităţii şi să planteze flori pe scuarul de la Teatrul Naţional, devastat de golani!“.
„Acest lung şir de violenţe s-a soldat cu peste 900 de răniţi, dintre care 500 au avut nevoie de spitalizare. În ceea ce priveşte numărul real al morţilor, acesta rămâne necunoscut. Oficial, s-a lansat numărul de şapte morţi, dintre care cinci decedaţi prin împuşcare, însă din investigaţii alte zeci de morţi au fost făcuţi dispăruţi. Odată cu ei, în România, a fost îngropată şi democraţia.“-George Roncea
Sursă poze: ziaristonline.ro
