Cine n-are bătrâni, să-și ia și să îi însoțească la piață

Fiecare nostalgie care mă aduce mai aproape de copilărie începe cu un pasaj citit sau auzit pe undeva. Svetlana Cârstea a descris în revista Distric 40 locul de unde bunica se întorcea victorioasă ca un broker de pe Wall Street, împreună cu căruciorul ei fără fund “[…]întotdeauna am căutat piața orașului și piețele. Mereu am crezut că acolo pot afla adevărul despre acel oraș și despre oamenii lui. Să îi văd cum aleg fructele, brânza, cum se tocmesc, cum se întâlnesc întâmplător și încep să povestească, cum comentează prețurile și politica zilei printre roșii, dovlecei, fasole și alte mărfuri de sezon”.

Oricât de frumos sună, mă întreb dacă despre locul de unde face bunica piața se mai poate spune că este inima Berceniului în zilele în care îți poți comanda coșul de vitamine direct din aplicație. Se mai poate discuta de renunțarea unui obicei social când vine vorba de comoditate, când doar non-stop-ul mai este deschis după programul job-ului, și totuși, ce implicații au toate astea asupra economiei sau a muncii țăranilor?

Prima dată când am aflat de criza fermierilor care nu-și pot vinde produsele era acum doi ani, la premiera documentarului „Cabbage, Potatoes and Other Demons” (2016). Povestea nu este doar despre țăranii de la Lungulețu care cu greu își pot vinde produsele în alte piețe mai îndepărtate, sperând să nu lase cartofii și varza la un preț prea mic. Este povestea tuturor oamenilor care abia își vând recolta, de multe ori fiind nevoiți să arunce o cantitate mare din produse; este în definitiv aceeași poveste reiterată în toate piețele și sub orice textură.

Cine n-are bătrâni, să-și ia și să îi însoțească la piață

Între timp, în supermarket-uri, produsele se vând rapid și la preț constant, având stikere din țări cât mai exotice. Se înțelege de ce nici în piață nu mai merge treaba: oamenii vor să-și facă cumpărăturile din mall, iar magazinele au fructe și legume de import, sau cu o secție mică de produse românești. Sunt atât de puține produse luate de la fermierii locali, încât unele supermarket-uri fac campanii online ca să încurajeze tinerii să susțină comercianții români.

Spre exemplu, un astfel de magazin colaborează cu 100 de fermieri români, nu de la marii producători și nici de la alți intermediari. Inițiativa este bună pentru toată economia, fiind vorba și de prețuri accesibile, însă produsele românești reprezintă doar o treime din totalul de fructe și legume.

Totuși, cât de mult poate să impacteze economia țării locul de unde îți cumperi punga de mere? În momentul de față, enorm. România a înregistrat doar în primele 5 luni din 2018 un deficit comercial de cinci miliarde de euro, în condițiile în care doar 20% din populație își mai face cumpărăturile din piață.

Ca să înțeleg de ce tinerii nu se mai duc la piață, am acompaniat-o pe bunica în centrul animat, plin de tarabe și iz îndrăzneț dulceag. Deși era ora 12 într-o zi de sâmbătă, piața era destul de ticsită de lume cu traiste și coșuri de transportat produse. Nu a trecut mult timp până să se adeverească cele auzite: era o majoritate covârșitoare de persoane la a treia vârstă.

Bunica s-a dus la fermierii de la care cumpără de obicei, care i-au și păstrat produse mai proaspete sau le-au ales pe acelea mai bune, timp în care am discutat despre situația cu care se confruntă.

Când i-am întrebat dacă au și clienți tineri, mulți mi-au confirmat, însă cei mai mulți care cumpără sunt vârstnicii. „Sunt și tineri, dar mai mulți bătrâni, că tineretul se duce în mall-uri. Păi, nu este mai bine acolo?”. Colaborarea cu hypermarket-urile este văzută cu ochi buni, însă doar dacă este făcută de fermieri: „E o treabă bună. Dacă n-au unde să se ducă în piață să stea pe tarabă, e mai bine pentru ei, dacă au multe recolte.”. „E super okay, dar deocamdată nu chiar fermierii intră în contact, ci intermediarii care iau de la fermieri și duc la supermarket. Cam așa se întâmplă.”.

Când vine vorba de motive pentru care merită să vină în piață pentru cumpărături, răspunsurile au fost variate: unii au invocat faptul că produsele sunt mai proaspete, mai gustoase, alții au spus că poți negocia, și că în ultimă instanță, prin asta susții economia, dacă nu chiar și venitul pe care va reuși să-l obțină agricultorul. „În primul rând, ca pensionarii să aibă pensii mai mari și să fie salarii mai mari în țara asta.”. „Cu țăranii noștri se mai înțeleg la preț, dar în mall-uri e prețul fix. Dar le place mai mult acolo pentru că unii țărani îi împing, le aleg legumele. Unii îi lasă. Noi venim în piețe că îi mai lăsăm la preț. Un țăran când vine și pune un preț la o marfă și vede că nu merge cu marfa aia, schimbă prețul ca să vândă marfa, că dacă o ții de pe o zi pe alta, se aruncă și tot acolo ajung.”. „(Produsele) Sunt mai ecologice decât în supermarket-uri și mai proaspete.”

La final, am stabilit și bilanțul coșului de cumpărături din piață: 16 lei pe struguri negri, ardei kapia, fasole verde și piersici. Am vrut să văd dacă aș fi ieșit mai câștigată dacă făceam cumpărăturile de la magazine aflate la aceeași distanță de casa mea față de piață. Într-unul dintre magazine aș fi dat 10 lei în plus, având doar fasole și ardei românești, iar la celălalt nu am găsit niciun fel de piersici sau fasole.

Eu am avut nevoie de o singură vizită, după mult timp, în Piața Berceni ca să-mi dovedesc că merită să îmi fac cumpărăturile de la fermierii români. Timpul „pierdut” este mai mic decât dacă ai sta la coada din supermarket și câștigul este, de multe ori, un produs mai proaspăt, deși, singurul mod în care ne putem asigura că nu au fost date cu pesticide este de a da mai mulți bani pe produse eco. Varianta mai bună, tot în piață se găsește, dacă ai persoane de încredere. Cam în asta consta și farmecul pieței; este un organism viu, social, nu un coș de fructe cu o tastă de cântar.

Surse info: actforfood.carrefour.ro, digi24.ro, protv.ro, revista District40 

Comentarii

comentarii