Cine face banii

Cine face banii?

Monetăria Statului fabrică bani la cererea Băncii Naționale a României.

Mici cantități de bancnote și monede sunt fabricate permanent pentru înlocuirea celor uzate. Cantități suplimentare sunt fabricate și lansate exclusiv la cererea BNR.

De ce nu se fac mai mulți?

Pentru că masa monetară în circulație trebuie să corespundă cantității bunurilor și serviciilor aflate pe piață. Adică nu poți avea un salariu mai mare decât bunurile și serviciile pe care le produci. Poți câștiga doar o fracțiune din valoarea bunurilor produse! Altfel, a doua zi după salariu o să golești magazinele. Cererea ridicată o să ridice prețurile. Muncitorii vor cere salarii mai mari ca să poată să cumpere la prețurile marite, etc. Astfel rezultă o spirală a inflației, până la hiperinflație – creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția hiperinflației a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea Columbia, în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel.

Ce este inflația? 

Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Desen animat privind stabilitatea prețurilor (pentru școli)

De fapt, BNR injectează permanent bani suplimentari pe piață prin intermediul băncilor comerciale. Inflația moderată (creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%) este utilizată ca pârghie economică pentru stimularea cererii. Totodată, ea trebuie să fie coordonată și cu alți indicatorii (nivelul șomajului, dobânzilor la credite, etc).

Echilibrul monetar este un factor esențial pentru orice țară. Anomaliile pot produce dezastre naționale. În acele situații, este necesară o stabilizare monetară, o măsură disperată cu implicații grave. În România au avut loc 3 stabilizări – 1929, 1947 si 1952. Reformele au avut loc pentru a oferi următoarele avantaje: eliminarea completă a surplusului monetar; scăderea și stabilizarea temporară a costului vieții, reducând astfel nemulțumirea muncitorimii industriale; ameliorarea posibilităților de export ale României.

Puțină istorie

Prima Monetărie a fost înființată pe 24 februarie 1870 într-un sediu de pe Șoseaua Kisselef, eveniment desfășurat în prezența domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu și a lui I.C. Bratianu. Moneda 1 leu 1870 este prima monedă românească pe care apare numele monedei naționale – leu. Aflată sub suzeranitate turcească, România reușește să facă primul pas în încercarea de a emite o monedă națională cu chipul principelui român pe avers. Din cauza protestului Imperiului Otoman, activitatea monetară a încetat dupa câteva luni, iar monedele din argint prevăzute în lege au fost executate în Belgia.

După recunoașterea independenței de stat a României la Congresul de la Berlin, Monetăria își reia baterea de monedă în 1879, de data aceasta fără nicio îngrădire. Așa-numita perioadă de aur a Monetăriei este considerată cea cuprinsă între anii 1879-1885.

În 1957 Monetăria trece în subordinea Băncii Naționale a României.

Sper că v-am răspuns unei curiozități.

Have a nice day! 

Surse: http://monetariastatului.rohttps://ro.wikipedia.orghttps://www.ecb.europa.euhttp://www.scientia.ro

 

 

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here