În povești, toate prințesele ajung să trăiască fericite până la adânci bătrâneți, alături de prinții lor. Nu este cazul și pentru realitatea celor patru prințese ale Regatului Român. Dacă două dintre ele au devenit regine ale altor țări și una dintre ele a continuat activitățile caritabile ale Reginei Maria, alta nu a avut atât de mult noroc. Iată cine au fost prințesele Regatului Român.

1.       Maria, principesă de Hohenzollern-Sigmaringen

Printesa_Maria_a_Romaniei

A fost prima prințesă a României, fiica primului rege al țării, Carol I și a reginei Elisabeta. A fost născută în 8 septembrie 1870, în București. A fost considerată o copilă precoce, cu un coeficient de inteligență superior. Însă, acest lucru nu a putut fi probat, întrucât prințesa a murit la vârsta de patru ani, în timpul epidemiei de scarlatină din Capitală. A fost trimisă la Castelul Peleș pentru tratament, dar a fost în zadar.

Inițial, a fost îngropată la Cotroceni, dar rămășițele ei au fost exhumate în anul 1916, pentru a fi îngropate împreună cu cele ale Reginei Elisabeta, la Mănăstirea Curtea de Argeș. Chiar dacă ar fi trăit, nu ar fi putut deveni regină a României, din cauza legii Salice.

2.       Elisabeta, principesă a României

Principesa Elisabeta

Prima fiică a reginei Maria și a regelui Ferdinand și al doilea copil al celor doi, după Carol al II-lea, a fost născută în 12 octombrie 1894, la Sinaia. A rămas în istorie ca „una dintre cele mai ciudate prințese din Regatul Român”, din cauza firii ei sensibile, dar extrem de capricioase.

Lisabeta, cum îi spunea familia regală, a devenit regină a Greciei, după ce s-a căsătorit, în anul 1921, la vârsta de 26 de ani, cu principele moștenitor George. A acceptat să se mărite cu moștenitorul tronului Greciei la presiunile reginei Maria, deși nu simțea nimic pentru el.

Prințesa nu a fost fericită să primească titlul de regină. Eticheta regală, recepțiile, primirile oficiale și dineurile diplomatice nu erau pe placul ei. A fost ușurată de abdicarea forțată a regelui Greciei, după doar 15 luni de la încoronare.

Căsnicia a durat oficial 14 ani, deși cuplul s-a despărțit cu mult timp înainte. Elisabeta a revenit în România, dar a părăsit țara, alături de ceilalți membri ai familiei regale, în anul 1948. Și-a petrecut restul vieții în Franța, într-un apartament închiriat. A murit în anul 1956, la vârsta de 62 de ani.

3.       Maria, principesă de Hohenzollern-Sigmaringen

princess-mignon-of-romania-queen-marie-of-yugoslavia-photo-151

Născută în 6 ianuarie 1900, a fost a doua fiică a regelui Ferdinand și a reginei Maria (de Edinburgh). Familia regală o numea Mignon, pentru a o deosebi de mama ei.

S-a căsătorit cu Alexandru I, rege al Iugoslaviei, în anul 1922. După asasinarea regelui, în anul 1934, Maria a devenit regina mamă a Iugoslaviei. Cel mai mare fiu al ei, Petru al II-lea al Iugoslaviei, a fost ultimul suveran iugoslav.

Maria a murit exilată în Londra, la vârsta de 61 de ani.

4.       Ileana, principesă a României

Principesa-Ileana-a-Romaniei

Fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, dar și cea care a semănat cel mai bine cu mama ei, a fost născută în 5 ianuarie 1909, în București.

A fost izolată pe plan intern de fratele ei, regele Carol al II-lea. În anul 1931 i-a fost aranjată o căsătorie cu arhiducele Anton de Austria. Astfel, a primit titlurile de arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana. A locuit împreună cu soțul ei în Italia, lângă Viena. Fratele ei i-a permis doar scurte vizite în România și i-a interzis categoric să dea naștere copiilor săi în țară.

Ileana a continuat activitatea caritabilă a mamei sale, regina Maria. Prințesa a ajutat soldații români aflați, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania nazistă. După a doua abdicare a fratelui său, Carol al II-lea, s-a stabilit în țară, împreună cu familia. În timpul regimului Antonescu i-a fost permis să deschidă Spitalul „Inima Reginei”, la Bran.

La scurt timp după abdicarea nepotului său, regele Mihai, din 30 decembrie 1947, principesa Ileana a părăsit țara și s-a stabilit mai întâi în Elveția, apoi în Argentina și după aceea în Statele Unite ale Americii. Principesa a înființat, la Buenos Aires, un cămin destinat refugiaților politici români, cu numele mamei sale, „Regina Maria”.

A divorțat de arhiducele Anton și s-a recăsătorit cu Ștefan Isărescu, dar nici acest mariaj nu a durat până la adânci bătrâneți. Ultima căsătorie a prințesei a fost cu un conte polonez, Jaroslav Kottulink. După moartea ultimului soț și a fiicei sale, Maria Ileana – Minola, cum îi spunea ea, într-un accident aviatic, a ales calea monahismului.

Și-a petrecut restul vieții sub numele de Maica Alexandra, stareța mănăstirii cu hramul „Schimbarea la față” din Ellwood City, Pennsylvania. A murit în anul 1991 și este înmormântată în mânăstire. Memoriile ei, cu titlul „Trăiesc din nou”, au fost publicate în Anglia, în anul 1951 și în România, în anul 2005.

Regele Mihai și regina Ana au cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. Însă, ele au fost născute după anul abdicării forțate a regelui, 1947. Principesa Margareta a fost numită de tatăl ei, în 30 decembrie 2007, moștenitoare a tronului cu titlurile de „Principesa Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei României”.

Surse foto: flickr.com, ploaiadecuvinte.blogspot.ro, tkinter.smig.net, andreicmihaela.blogspot.ro, carmensylva-fwa.de, romaniainourhearts.wordpress.com, liana08947.deviantart.com, forum.alexanderpalace.org, romaniaregala.ro, tumblr.com.

Comentarii

comentarii