Nu sunt o persoană foarte pretențioasă când vine vorba de muzică. Da, probabil au existat situații sau locuri în care m-am plâns de piesele pe care le aud, dar cele mai multe dintre acestea s-au întâmplat în perioada adolescenței, așa că am să le consider doar naivități specifice vârstei.
Cred că în ziua de azi am ajuns să accept diferite posturi de radio sau de muzică, nu numai pentru momentele în care chiar nu am alternative, dar și din dorința de a evita o posibilă rutină.
Și, cu toate astea, încă există cântece pe care nu m-aș fi așteptat să le îndrăgesc. Alegerile următoare ar putea fi surprinzătoare, de vreme ce nu ar reprezenta cine știe ce plăceri vinovate, dar voi încerca să-mi justific opiniile.
- Tove Lo – Habits
M-aș fi așteptat să îndrăgesc piesa asta din prima, probabil din cauza versurilor cu care mă pot identifica într-un fel. Și eu am trecut, cam cu un an înaintea lansării cântecului, printr-o perioadă relativ dură, ca urmare a unei despărțiri, dar nu am abuzat niciodată de alcool și nici măcar de droguri.
Nu cred că amintirile mele au însă vreo legătură cu sentimentele față de ea, totuși. Aș blama mai degrabă remix-ul Hippie Sabotage, care ajunsese să mă enerveze după ce l-am auzit doar de câteva ori.
- Years & Years – Take Shelter
Nu aș pune în mod normal un cântec de la o trupă care vine la Summer Well pe o listă ca asta, dar, cum ediția din 2016 nu se anunță a fi excelentă, am decis să fac o excepție.
Take Shelter a fost lansată acum aproape doi ani și, pentru o bună perioadă, am acceptat-o ca pe un fel de zgomot de fundal. Apoi a fost difuzată din ce în ce mai des, până am ajuns să învăț involuntar versurile.
După aceea am reușit să mai ascult câteva piese de la cei trei și m-am convins că muzica lor e plăcută.
E uimitor cum difuzarea frecventă a unei piese a dus la ceva pozitiv. De obicei se întâmplă fix opusul.
- Major Lazer & DJ Snake feat. MØ – Lean On
Nu mă surprinde faptul că am ajuns să îndrăgesc piesa asta. Mai degrabă consider ironic că nu am ajung să o urăsc, în ciuda faptului că o auzeam din ce în ce mai des pe toate canalele posibile vara trecută.
Dar înțeleg de ce nu ar putea fi suportabilă.
- Zara Larsson – Lush Life
Nu exagerez când spun că exista o perioadă când evitam pe cât de posibil să aud cântecul în cauză. Totul se întâmpla din cauza vocii Zarei, dar cred că și imaginea pe care mi-am format-o asupra ei a avut un rol.
Cred că situația s-a întors la 180 de grade după încheierea Campionatului European de Fotbal din 2016. După ce am realizat că nu voi mai auzi așa de des imnul greu de suportat al competiției, la care artista colaborase cu David Guetta, am decis să îi mai acord o șansă.
Căci, în fond, nimic nu putea fi mai rău decât o colaborare cu DJ-ul francez. În cazul ei, cel puțin.
- Mike Posner – I Took a Pill in Ibiza (Seeb remix)
Numele lui Mike Posner îmi era cunoscut de prin liceu, de când mi-a atras atenția cu Cooler Than Me, un cântec destul de ridicol. De atunci au trecut șase ani și nu am reușit să mai aud de el.
Cel de-al doilea contact cu el s-a petrecut anul acesta. Opiniile publicațiilor de specialitate și criticii de muzică de pe YouTube au fost principalii vinovați pentru decizia de a acorda o șansă remix-ului piesei.
Dar de ce zic eu de vină? Chiar îmi place cântecul și nu mă simt vinovată pentru asta. Probabil nu mă mai așteptam să lanseze ceva bun vreodată, dar mă bucur că m-am înșelat parțial. Zic parțial, pentru că meritul este și al norvegienilor de la SeeB.
Mi-aș dori să spun că viața e prea scurtă pentru a avea plăceri vinovate, dar nu mă simt în stare să le spun oamenilor cum să își trăiască viața.
Așa că aș încheia zicând că nu trebuie să fii jenat de ceea ce asculți. În fond, gusturile nu se discută.
sursa foto: davemiers.com
