Bazat pe sistemul creditului social, proiectul chinez va da note bazate pe comportamentul social al cetățenilor, începând cu 1 mai. Cu ajutorul a mii de detalii cu caracter personal, statul chinez încearcă să identifice și să corecteze aspru indivizii care au încălcat legea.
Astfel, chinezii care nu și-au plătit amenzile și asigurările, sau care au călătorit cu transportul comun fără a achiziționa bilet, riscă să nu mai călătorească timp de un an în cele mai accesibile mijloace: trenul și avionul.
Implementarea proiectului în statul comunist al lui Xi Jinping seamănă cu distopia lui George Orwell, 1984, în care Fratele cel mare este cu ochii pe cetățenii și le notează comportamentele online, cât și pe cele din viața reală.
Proiectul care va deveni efectiv în 2020, îi aparține Președintelui și oferă un indice de încredere din partea statului cetățenilor cu note bune. Criteriile care îi fac pe chinezi niște cetățeni buni se referă la statutul social, situația financiară, antecedentele acestora și rezultatele academice.
Instrumentul de control social va putea afecta persoanele cu note proaste până la un nivel profund al individualității: vor obține cu greu promovări sau slujbe, iar în aceeași manieră vor putea obține viză, acceptul de a se înscrie pe site-urile de întâlniri, sau chiar de a-și înscrie copilul la școala dorită.
Încă este incert cum va fi administrat acest sistem, cât de corect este sau dacă îndeplinește toate demersurile legale. Cu toate acestea, guvernul are numeroase variante de colaborare cu serverele de căutare chineze, care deja utilizează sistemul de notare pe utilizatorii săi.
De asemenea, sistemul îi are în vizor în special pe medici, profesori, jurnaliști și contabili, reprezentând un pilon de bază al societății. Până în 2020, 1,3 miliarde de chinezi vor fi notați după ce vor fi analizați, contorizați și algoritmizați de complexul program.
Curtea Supremă a consemnat încă din 2017 aproximativ 6 milioane de chinezi cărora le-a fost interzisă călătoria cu avionul.
Sursă info: digi24.ro
Sursă foto: openculture.com
