Adevărul despre Che Guevara

Simbol cultural al revoluționarilor de stânga din întreaga lume, Che atrage în continuare publicul, chiar și la aproape 50 de ani de la moartea sa. Una dintre cele mai cunoscute figuri în cultura de masă contemporană, argentinianul s-a transformat într-un adevărat hipster foarte fashion,un erou cultural, cu alte cuvinte un adevărat rebel.

Ernesto Guevara l-a întâlnit pe Fidel Castro în 1955, cei doi raliându-se mișcărilor împotriva dictatorului cubanez Batista, Che devenind „creierul” Revoluţiei Cubaneze. Co-fondatorul Cubei moderne a ajutat poporul să scape de regimul represiv al lui Batista, doar pentru a aduce ulterior la guvernare o politică totalitară mai rea decât regimul din care ieșiseră. După victoria Revoluţiei Cubaneze, Castro îi acordă lui Che Guevara, devenit cetăţean cubanez, gradul de „el Comandante”, cel mai înalt din cadrul gherilei și îi conferă Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Revoluționarul a executat în numele lui Fidel Castro, înființând primul lagăr de reeducare prin muncă din Cuba, unde ajungeau cubanezii ce erau împotriva sa. Peste un milion de cubanezi au părăsit țara spre America. Utopicele contribuţii economice şi cele privind motivaţia morală a omului nou, aduse de Che au generat o catastrofă pe plan naţional. Rebelul revoluţionar şi-a dat demisia din toate funcţiile cubaneze, luând revoluţia pe cont propriu. Ajuns în Bolivia, unde încerca să schimbe guvernul, Che Guevara a fost împuşcat în 1967 şi îngropat la marginea drumului.

Propaganda

Campania revoluționară de propagandă din timpul regimului lui Castro a fost vitală, contribuind la victoria politică și la câștigarea suportului internațional și național. Revoluția Cubaneză nu a fost purtată doar de armata rebelilor pe câmpul de luptă, ci și de mass media prin intermediul campanilor orchestrate de noul lider. Regimul comunist din Cuba a fost văzut mult mai puțin sever decât cel sovietic și din cauza faptului că Che a murit tânăr și nu a comis mai multe atrocități.

Che Guevara a devenit o legendă, o fiinţă excepţională pentru ţărani, datorită intervenţiilor sale medicale calificate și faptului că, spre deosebire de ei, avea pielea albă. După victoria revoluţiei, Che Guevara a pus bazele agenţiei de presă a statului cubanez  „Prensa Latina”, atrăgând colaborarea unor mari scriitori precum Carlos Fuentes, Gabriel Garcia Marquez, Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir.

che-wants-you-to-rebel

 

Che a fost în timpul vieţii cel mai bun agent publicitar al revoluţiei: în costumul său de revoluţionar exotic verde-măsliniu, cu bereta neagră cu stea roşie pusă pe o frizură dezordonată, cu barba neregulată şi trabucul în colţul gurii, el întrupează în toată lumea, pentru generaţia protestatară, revoluţionarul de profesie. Cu toate acestea, ceea ce a urmat după i-a adus faima la nivel global. Imaginea romantic-idilică de revoluționar fără prihană creată postum de propagandă a fost mai eficace decât cea făcută de el în timpul vieţii. Mitul lui Che Guevara, idol al generației 68, amplificat şi nuanţat pe diverse tonuri, a continuat după moartea sa să alimenteze fervoarea şi elanul revoluţionar al multor generaţii de protestatari.

Castro s-a ferit de un cult al personalităţii sale, stimulând un cult post-mortem al lui Che Guevara, în numele idealurilor revoluţiei cubaneze, care a fost vizibil în toate oraşele şi media cubaneze: timbre, afișe, sloganuri, panouri, bancnote, carţi poştale, albume. Cuba era plină cu sute de portrete ale lui Che, ca și cum el ar fi fost dictatorul cel mai mare. Apogeul a fost atins de mausoleul de la Santa Clara, ce păstrează drept relicve sacre mâinile în formol ale lui Che, obiecte personale, alături de uniformele pătate de sânge şi găurite de gloanţe ale altor revoluţionari-eroi. Pe soclul statuii impozante a fost înscrisă formula celebră prin care Che Guevara şi-a luat adio de la Castro în 1965: „Hasta la Victoria Siempre. Tot acolo apare și un panou în care Fidel Castro spune „ I want you to be like Che”.

Publicitate postumă

Carisma lui Che a vândut în toată lumea, tinerii poartă azi tricouri cu fața lui Che, au postere cu el pe pereți și se uită fascinați la filmele cu și despre viața lui.

Managerul involuntar al acestei afaceri e Steven Soderbergh, cel care a realizat în 2008 un film consacrat cubanezului. Cu toate că viața și ideile sale sunt controversate, viziunea cineastului, care a făcut din el un erou pe placul tuturor, a dat undă verde fabricanților de tricouri cu imaginea acestuia. Produsul pus în vanzare a făcut furori intr-o serie de țări europene și în SUA. A fost creat și un site , unde poate fi găsită o colecție impresionantă de haine și de accesorii cu fața emblematică a lui Che.

Printre cele mai importante producții din industria filmului se numără: „El Che Guevara” (1968) în regia lui Francisco Rabal, „Evita” (1996) în regia Alan Parker, cu Antonio Banderas în rolul lui Che, „El Dia Que Me Quieras” (1999), documentar cinematografic despre moartea lui Che; regia Leandro Katz, „Fidel” (2002); regia David Atwood, cu Gael Garcia Bernal în rolul lui Che, „Diarios de motocicleta” (2004) în regia Walter Salles, „Che” (2008), regia Steven Soderberg, cu Benicio del Toro.

O întreagă colecție de cărți au fost scrise despre Che Guevarra: „Ernesto Che Guevara” de Carlo Bata, „Devenirea lui Che”, autor Carlos Calica Ferrer, „Che Guevara-Viața unui mit”, de Reginaldo Ustariz.

„Guerrillero Heroico” este numele faimoasei fotografii a lui Che Guevara, realizată de fotograful Alberto Korda, în timpul unei ceremonii funerare. Poza a fost publicată șapte ani mai târziu (1967), după moartea lui Che, întrucât până atunci existau fotografii mai valoroase pentru periodicele cubaneze ale timpului. Fotografia a devenit celebră, fiind numită de către Maryland Institute College of Art  „cea mai faimoasă fotografie din lume și un simbol al secolului 20„.Heroico1

De-a lungul timpului fotografia a fost reprodusă în diferite variante pentru diferite medii informatice. Când fotografia a fost utilizată pentru o reclamă la vodka Smirnoff, Korda a intervenit, blocând utilizările ulterioare de aceeași factură. O altă versiune a imaginii a apărut pe coperta unui disc single al formației Rage Against the Machine.

Imaginea lui Korda a devenit una dintre imaginile cele mai vândute in lume: un bărbat răvășitor cu privirea spre cer, cu o beretă neagră, lăsând să se reverse cârlionții rebeli, ornată cu o stea. Simbol al multor generații de tineri din nenumărate culturi, a provocat de-a lungul timpului reproduceri pe postere, tricouri, cești, bijuterii, brichete, corpul amatorilor de tatuaje (tatuajul fotbalistului argentinian Diego Maradona). Imaginea este frecvent purtată pe piept de numeroase grupuri: unele cunosc idealurile pentru care a militat Che Guevara, altele îl consideră un simbol al luptei anti-totalitare, existând și grupuri care nu au nici cea mai vagă idee a simbolismului reprezentării faimoasei imagini a argentinianului.

În industria muzicală există cântece dedicate revoluționarului, ce elogiază calitățile lui Che Guevara de lider revoluționar, punctând momentele importante ale revoluției cubaneze. Carlos Puebla este unul dintre cântăreții ce a compus mai multe piese: „Comandante”, „Lo eterno”, „Hasta siempre”, ca replică la scrisoarea de adio a lui Che Guevara, realizată la plecarea sa din Cuba.

Celebrități precum Carlos Santana au adoptat îmbrăcămintea şic în stilul Che, la decernarea unor premii. Mercedes Benz a folosit imaginea lui Che Guevara în cadrul unei prezentări a standului la un show din SUA. Pe piață au fost lansate și o serie de jucării care îl întruchipează pe Che.

Cei mai mulți nu știu nimic real despre bărbatul pe care îl admiră. Nu au ncio idee cum că el este una dintre cele mai emblematice figurile ale violenței din emisfera vestică. Ei admiră imaginea, care este și a fost întotdeauna un produs al propagandei. În ciuda faptului că a ucis cu propriile mâine, Che e celebrat ca și chintesență a umanității. În școli copiii sunt învățați că Che a fost un comandant ce a ajutat la eliberarea oamenilor de sub un regim opresiv. Azi cubanezii se plâng împotriva regimului, dar nu împotriva lui Che. În acelaşi timp, confiscat fiind de imaginarul public al unei generaţii însetate după un model autentic (în mai 1968 la Paris, în Sorbona, strigătul de război al studenţilor francezi a fost „Che, Che, Che”), Che Guevara a devenit produsul unei industrii de consum tipic capitaliste, trecând printr-o serie de ipostaze contradictorii de Christ laic, Chic Guevara , Che popstar, idol al generaţiei hippy, obiectiv turistic, hit muzical.

sursa foto: sodahead.com, mirror.co.uk

sursa video: youtube.com

 

 

 

Comentarii

comentarii