Cinematografia românească nu se rezumă doar la filmele din perioada comunistă (Pistruiatul, Liceenii, Veronica etc.), ci continuă să existe, multe dintre contemporane fiind premiate chiar și în cadrul festivalurilor internaționale, cum ar fi cele de la Cannes sau Veneția. Lista ecranizărilor noastre devine una din ce în ce mai consistentă, enumerând teme din realitatea actuală dificile de plasat într-o singură categorie.
Charleston, apărut în 2018, este un film în regia lui Andrei Crețulescu, rolurile principale fiind intepretate de Șerban Pavlu și Radu Iacoban.
Unul dintre cele mai bune filme românești
Acțiunea se învârte în jurul lui Alexandru, un bărbat de vârstă mijlocie ce rămâne văduv după ce soția sa, Ioana (Ana Ularu), moare subit. El este vizitat într-o zi de, Sebastian, iubitul mai tânăr al femeii cu care aceasta își petrecuse ultimele cinci luni ,,mai mult sau mai puțin’’.
Personajele sunt construite după un singur tipar, oferind senzația că vor rămâne în aceeași formă până la final. Însă, putem observa ulterior cum rolurile se inversează. Sebastian se impune, evitând să mai tacă sau să suporte comentariile lui Alexandru, în timp ce acesta renunță la sarcasm și îl ascultă. Evoluția marchează complexitatea personajelor, precum și modurile lor de gestionare a tragediei. Fiecare încearcă să-și mențină autoritatea în fața celuilalt din cauza vieții duble pe care a avut-o Ioana. Își pasează de la unul la altul frustrările, publicul reușind să observe epuizarea personajelor.
Furatul din magazin, vizita la părinții Ioanei, criticarea unui film sunt doar câteva dintre activitățile pe care le fac cei doi, Alexandru în batjocură, Sebastian din dorința de a o ,,cunoaște’’ mai bine pe fosta iubită alături de soțul ei. Impresia unei prietenii între cei doi se dovedește a fi falsă. Aceasta reprezintă doar o cale prin care încearcă să devină conștienți de acțiunile Ioanei și să depășească consecințele lor.
Coloana sonoră (realizată de Massimiliano Nardulli) nu se află mai prejos, împrumutând piese din cultura hindi pentru ca personajele să recreeze scene din industria de la Bollywood. Scopul a fost să ofere note subtile de umor, dar nu suficiente încât filmul să devină comedie. Cadrele sunt sărace în culori, trasând în mare direcția evenimentelor, iar personajele episodice (intepretate de Dorian Boguță, Victor Rebengiuc, Adrian Titieni, și alții) sunt doar pretextul unui joc de putere între Alexandru și Sebastian în urma căruia publicul ,,să stabilească” pe care l-a iubit cel mai mult Ioana.
Atmosfera este una impecabilă: pe ecran sunt redate sentimente de agonie în timp ce pe fundal se aude o muzică euforică. Linia melodică este una lejeră, comică în unele secvențe, însă noi îi vedem pe cei doi bărbați în pragul disperării. Ironia, prezentă atât în detaliile tehnice, cât și în replici, este un procedeu estetic și de caracterizare ce a stat la baza întregului film.
E greu de încadrat într-un gen
Conflictul este rapid camuflat de anecdote și invers. Nu se trădează nicio emoție, însă imediat izbucnirile sunt veritabile. Viciile precum fumatul și alcoolul sunt ambalajul unei poveri pe care amândoi o găsesc toxică și permanentă. Sfârșitul nu o mai are în plan pe Ioana, ci relația între Alexandru și Sebastian. Se împacă fără să-și vorbească, reușind să comunice mai eficient decât au făcut-o până atunci. Totuși, finalul decurge la multe posibilități (dacă cei doi par că o să mai țină legătura în treacăt sau nu), fiind unul deschis.
Filmul te face să râzi și să plângi, dar nu se vrea nicio reacție din ele. Se pornește de la o premisă tragică, dar nu e dramă. Are glume, dar nu e comedie. Se învârte în jurul unei persoane iubite, dar nu e nici vreun film de dragoste.
Charleston a primit ,,Premiul Gopo pentru cea mai bună muzică originală’’ și a fost proiectat în cadrul Festivalului de Film Internațional de la Locarno. Îl puteți găsi online și pe platforma Netflix.
Citate:
Era seară. I-am dat jacheta mea. Ea râdea.
Iubitul Ioanei de cinci luni. Mai mult sau mai puțin.
Tu n-ai nevoie de nimic pentru că nimeni nu te merită!
