1485061_634249366636182_1441307595_n

Sezonul cerșetorilor a început din plin în această perioadă a Crăciunului. Dacă înainte vedeam unul sau doi pe săptămână, acum șansele au crescut: de două sau trei ori pe zi. Cu vocea de ,,privighetoare” încântă zeci de urechi, fie dimineață, amiază sau seară. Iar inima darnică a românului le dă încredere să continue aceste practici de Crăciun, fie umblând singuri, în grup, sau mai nou, cu un animăluț în brațe. Am ales să împart cu voi câteva dintre experiențele pe care le-am avut în această perioadă cu cerșetorii, în speranța că exemplele de mai jos vă vor face mai atenți la ce se întâmplă în jurul vostru.

Zilele trecute într-un RATB am dat de un băiețel care avea băgat într-o pătură un ied, căruia nu i se mai vedea decât capul, care-i stătea atârnat afară. Nu se mișca și nici nu scotea un sunet. Din când în când băiețelul îl mai mângâia pe cap. Însă iedul avea tot timpul ochii închiși, deși în jurul lui era foarte mult zgomot.

Câteva ore mai târziu, urcând într-un alt RATB, am dat din nou peste colindător. De această dată iedul avea ochii întredeschiși, dar tot nu se mișca. După ce a terminat de colindat, copilul a mers de la un om la altul în speranța că va primi plata pentru ,,micul spectacol”, dar de data aceasta nu mai era el victima, ci acel biet animal: ,,Fie-vă milă de ea. Atingeți-o pe Vasâlica!” În spatele RATB-ului, în tot acest timp, cineva urmărea foarte atent. Când s-a dat jos copilul, a coborât și ea și au plecat împreună mulțumiți de ,,bacșiș.”

În altă zi, s-a urcat în RATB un cerșetor, care se plimba de colo-colo între oameni și implora pentru câțiva bani. Ba chiar a staționat în mijlocul autobuzului și a început să plângă în hohote, implorând, pentru că nimeni nu îl băga în seama, dar să-i mai dea și bani. Când a văzut că nici așa nu are câștig, dintr-un biet nevinovat care se ruga pentru o bucată de pâine, a început să huiduiască oamenii: ,,Mor de foame din cauza voastră. Cum să trăiesc și eu, dacă sunteți așa de zgârciți?

Însă lista nu se încheie aici. Acum ceva timp, am trecut pe lângă o biată bătrânică, care se presupunea că avea probleme cu un picior și spunea că nu ar avea nici bani și nici un acoperiș sub care să stea. Printre trecători mă aflam și eu. Mi s-a făcut milă de ea și i-am dat. La câțiva pași după ce am trecut de ea, unul dintre prieteni îmi face semn să mă uit înapoi, fiindcă între timp își scosese de sub haină un iPhone.

Dar ce să faci când nevoiașul este preot: ,,Ajutați la construirea bisericii X!” Îmi povestea cineva că, într-o zi, această persoană cerea de la oameni ,,donații”, care după spusele lui, erau pentru un scop nobil, iar Domnul va avea grijă de persoanele milostive. Iar a doua zi, în ziar a apărut un articol însoțit de o poză a preotului, acuzat de posesie de acte false.

În ziua de astăzi, cerșetoria este considerată o meserie. E nevoie mai întâi de un ,,training,” pentru ca apoi cerșetorul inițiat să poată ieși în stradă la practică. Purtatul unui animal în brațe ore întregi, fără ca el să se miște sau să scoată un sunet, amintește de cazul copiilor pe care unii cerșetori îi cară după ei peste tot. Și faptul că se prefac atât de bine, ar trebui să ne facă să fim ,,mândri” că țara noastră ,,se bucură” de atât de mai mulți ,,artiști.” Acum depinde de tine dacă vrei să susții această practică sau nu.

Redactor: Ana Beatrice Boacăși

Fotograf: Ionuț Gighileanu