Centrul Vechi al Capitalei, martie 2013. Experienţǎ trǎita abia astǎzi, dupa zecile de ori în care am cǎlcat strǎduţele acestui loc. Probabil cǎ, nici la o datǎ viitoare şi nici dupǎ mai multe, nu îmi dǎdeam seama de ceea ce am reuşit astǎzi sǎ înţeleg.
Când spuneţi “vechi”, la ce vǎ gândiţi? Eu una, mǎ gândesc la un loc încarcat de istorie, ale cǎrui urme încǎ se revǎd şi care, se conservǎ de-a lungul timpului. Probabil cǎ, dacǎ nu aveam o anumitǎ temǎ de fǎcut şi dacǎ nu îmi trebuiau detalii culese, nu descopeream niciodatǎ adevǎratele “comori” pe care Centrul Vechi le are.
Da. „Comori.” O sǎ dau doar câteva exemple. Pentru cǎ am avut de realizat o cercetare antropologicǎ, a trebuit sǎ urmǎresc mai multe aspecte ale dezvoltǎrii acestui centru urban. De când am plecat de acasǎ, m-am gândit cǎ cel mai vechi aspect pe care l-aş putea cerceta în mai amǎnunt, ar fi construcţiile vechi care şi-au pǎstrat obiceiul activitǎţiilor, încǎ din timpurile demult apuse.
Am ajuns la Pasajul Francez, unde mare scria “Reparaţii bijuterii. Ceasornicǎrie”. Inchis, praf de douǎ degete, pe mobila veche. La caţiva paşi mai încolo, un om vine cǎtre mine, vǎzând cǎ încerc sa desluşesc ce se intampla odatǎ acolo. Imi spune “… acolo este Giuvaierul, funcţioneazǎ şi astǎzi, însǎ în faliment. Astǎzi, Centrul Vechi este reprezentat de cǎtre cafenele şi restaurante.” Cum sǎ funcţioneze în faliment? Cum sǎ cred cǎ încǎ se mai desfǎşoarǎ activitǎţi, când se vedea clar cǎ paşii cuiva nu mai trecuserǎ demult pe-acolo? Continuǎ şi îmi spune.. “da, se lucreazǎ aşa, … doar din pasiune, pentru amintirea vremurilor VECHI.”
Pe o altǎ strǎduţǎ, emblematicul magazin ADIDAS. Evident, cu ultramodernele sale vitrine, geamuri şi podele în care ţi se reflectǎ imaginea. Construcţie de ultimǎ generaţie, în Centrul Vechi, care, purta cu mândrie bulinuţa “Monument Istoric”. Intru şi îl gǎsesc pe bǎiatul care vindea, foarte deschis la conversaţie, care îmi mǎrturiseşte: “Da, monument istoric, am pǎstrat scara interioarǎ (care, bineînţeles, era şi ea super-recondiţionatǎ), veche de 110 ani. Pǎrerea mea a fost clarǎ: nu avea cum, acea clǎdire care acum era ca cele din Piaţa Unirii, sǎ fie în Centrul Vechi, cu atât mai mult, trecutǎ la „Monumente Istorice”.
Mai departe. WU XING – Mâncare chinezeascǎ. La fel, super-aranjat, în contradictoriu clar cu termenul de “vechi”. Puţin dezamagitǎ de ceea ce vedeam (deşi, nu era prima oarǎ când mǎ aflam aici, însǎ era prima oarǎ când tratam totul din cu totul şi cu totul alte puncte de vedere), o placuţǎ veche îmi surâde “Aici venea Mihai Eminescu, atunci când scria pentru ziarul “TIMPUL”. Locul în care poetul nostru scria şi datoritǎ cǎruia de foarte multe ori, poporul român este unul lǎudat, nu era încadradat ca fǎcând parte din “Monumente Istorice”. Mai mult decât atât, astǎzi, în acel loc, se consumǎ mâncare cu specific chinezesc!!
CROITORIE. Scris cu litere roşii, vechi, unele aproape roase de trecerea anilor. Clǎdire neamenajatǎ dupa ultimele “rǎcnete”, exact aşa cum apar toate spaţiile din ziarele vechi, de pe la 1850-1900. Intru (împǎcatǎ cǎ în final, voi avea despre ce sǎ vorbesc, ca “vechi”) şi întâlnesc o doamnǎ, la cam 50-60 de ani. Ii spun cǎ am nevoie de câteva informaţii pentru cǎ este unul dintre puţinele locuri vechi, care îşi continuǎ şi activitatea. Reacţia dânsei: îşi pune mâinile pe cap şi îmi spune: “Mǎi, fatǎ, m-am sǎturat sǎ tot vinaǎ lumea la mine sǎ mǎ întrebe. Da, nu am recondiţionat nimic pentru cǎ de-asta se numeşte “Centrul Vechi”, clienţii mei sunt aceiaşi de zeci de ani, iar croitorie a fost dintotdeauna.”
Pǎrerea mea. Centrul Vechi al Bucureştiului este locul unde sunt aduşi toţi strǎinii doar pentru a-i atrage financiar. Sǎ fim serioşi, cu toţii când mergem în alte ţǎri, dorim sǎ vedem tradiţii, locuri pǎstrate în timp. Aşa şi cu Lipscani-ul nostru. De ce sǎ-l aduci pe unul sǎ vadǎ o casǎ memorialǎ, de ce sǎ-l aduci sǎ vadǎ tradiţia veche sau de ce sǎ stea la un pahar de bere într-un spaţiu vechi, dar recondiţionat în conformitate cu legislaţia? Mai bine, sǎ îşi cumpere de la Adidas, sǎ mǎnânce fast-food cât cuprinde, dar toate astea alǎturi de un minunat ghid, care sǎ preaslǎveascǎ magnificul nostru CENTRU VECHI.
Da, Centru Vechi doar clǎdirile de la nivelul 1, cu geamuri sparte, unde nimic nu existǎ (doar vezi aşa, trecând, cǎrţi puse unele peste altele sau ghivece cu flori, dar fǎrǎ flori) sau spaţiile comerciale în care nu se mai întâmplǎ nimic, pe geamurile cǎrora vezi hârtia albǎ, scrisǎ cu greşeli gramaticale. Citez, “SA MUTAT”.
Avem de toate, avem oameni, avem locuri, avem istorie! Dar.. nu ştim cum sǎ valorificǎm!
Redactor : Adriana Giurcǎ
Fotograf : Andreea Titianu
