Școala online este parte din viața oricărui elev de un an de zile. Oboseală, stres, incertitudine – acestea sunt cuvintele de pe buzele elevilor de clasa a XII-a, cei care, în trei luni de zile, vor susține examenul maturității.

Episodul 1 din seria ,,Ce spun elevii și profesorii despre școala online” a fost despre Viviana D., o tânără elevă care se pregătește asiduu pentru admiterea la facultatea de istorie din cadrul Universității Cambridge, Marea Britanie. Episodul de astăzi este dedicat unei alte tinere eleve de clasa a XII-a, Iasmina C. Elevă conștiincioasă la un liceu de elită din municipiul Bacău, Iasmina urmează profilul umanist, specializarea Științe Sociale, iar după examenul de Bacalaureat își dorește să studieze Dreptul în cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Sursa foto: Arhiva personală

Mai multe detalii despre cum își împarte timpul pentru studiat odată cu revenirea fizică la școală, ce sentimente a experimentat în ultimul an, precum și ce schimbări ar face în învățământul din România se regăsesc în cadrul interviului pe care Iasmina mi l-a acordat.

  • Cum te-ai acomodat cu regimul online la începutul acestui an școlar, după ce în semestrul al doilea, din anul școlar anterior, nu ați fost o prioritate?

Anul acesta știam deja la ce să mă aștept, după ce am făcut semestrul al doilea în clasa a XI-a în regim online. Greul nu a fost în primul semestru al acestui an școlar, ci în semestrul al doilea din anul școlar precedent, deoarece profesorii nu erau acomodați cu acest sistem, nici noi nu știam la ce să ne așteptăm, cu ce platforme o să lucrăm, cum o să se desfășoare orele. Atunci a fost greul, pentru că noi am considerat că eram într-o mini-vacanță și, în momentul în care am văzut că situația persistă, am realizat că e o provocare de fapt, că trebuie să-mi adaptez ritmul și rutina pe care o aveam. În acest an școlar, eu m-am acomodat destul de repede sistemului de predare datorită profesorilor care s-au mobilizat exemplar și au reușit să suplinească predarea tradițională chiar și în aceste condiții speciale.

  • În semestrul al II-lea, clasa a XI-a, ați rămas în urmă cu materia și a trebuit să recuperați acel ,,gol”. Tu ai reușit să ți-l umpli? Cum?

Da, a existat o oarecare lipsă în materie, dar nu pot spune că a fost atât de mare încât să nu o pot umple. Totuși, noi ,,fugim” mai mult prin materie la limba română, pentru că aici avem materia din cei 4 ani de liceu, spre deosebire de istorie, unde avem doar conținutul predat în clasa a XII-a și nu trebuie să mai includem informații din ceilalți ani de liceu. Deci, pot spune că la limba română am avut un gol ceva mai mare în materie, dar cu ajutorul meditațiilor, am reușit să îmi pun la punct toate neclaritățile. În cazul meu, golul de materie la limba română s-a datorat și faptului că am avut un alt profesor în fiecare an, iar această situație combinată cu regimul online nu a dat cel mai bun rezultat.

Sursa foto: Arhiva personală
  • Ai menționat că la limba română, profesorul ,,fuge” mai mult prin materie pentru a suplini și pauza de predare din semestrul al II-lea, clasa a XI-a, în timp ce la istorie, totul este ,,în grafic”. Cum vezi profesorii în perioada asta ca stare de spirit?

Sincer, eu i-am văzut mult mai relaxați. Probabil, văzându-ne la școală, ne observă reacțiile, observă cine scrie, cine nu scrie, cine este atent, cine nu este atent, dacă înțelegem sau trebuie să reia explicațiile. Fizic, totul e altfel. E o altă relaționare între elevi și profesor, în timp ce în online, mulți își pierdeau interesul sau nu aveau răbdare să asculte explicațiile profesorului. Mulți preferau să facă altceva în tot acest timp, pe când la școală, inevitabil, tot ajungi să fii atent la ceea ce spune profesorul în fața clasei. Dar da, sunt mult mai relaxați acum față de cum erau în online. Oarecum, altfel știu și ei cum să adapteze modul de predare, pentru că online, doar ei vorbeau și nu primeau un feedback, așa că predarea era mai lentă. Acum, profesorii sunt mult mai motivați și ,,băgați în priză” la predare.

  • În perioada școlii online, ai avut momente în care ai simțit nevoia unei interacțiuni fizice cu profesorii pentru a înțelege mai bine o noțiune?

Da. E altceva când ai o interacțiune față-în-față cu profesorul și înțelegi altfel, pe când în online, sunt anumite noțiuni pe care oricât de mult un profesor ar fi încercat să le explice cât mai detaliat și în limbaj cât mai simplu, tot nu le-ai înțelege. Când nu înțelegem ceva, profesorii apelează la diverse metode։ scheme pe tablă, desene, orice modalitate prin care pot transmite mai facil mesajul. În online, din păcate, nu era posibil acest lucru. Prin urmare, da, am avut momente de acest gen, iar acum mă bucur că nu mai sunt nevoită să întreb suplimentar profesorii pentru a înțelege ceva mai bine, pentru că rețin corect din clasă.

  • Acum că ați revenit fizic la școală, cum îți împarți timpul? Ești mai productivă în online sau fizic?

Eu sunt o persoană care preferă sistemul fizic, dar aici am observat un paradox în ceea ce privește organizarea timpului meu. Când am făcut orele online, aveam mai mult timp să învăț. Tot ce trebuia să fac era să închid laptopul și să merg să învăț. În schimb, în sistemul fizic, trebuie să merg acasă, iar în această situație pierd timp pe drum, întrucât stau în afara orașului. Într-adevăr, nu e benefic să stai 6 ore în fața unui ecran, dar îmi organizam altfel timpul când am fost în online doar pentru că nu mai pierdeam timp pe drum și puteam să-mi valorific altfel acea jumătate de oră. 

  • Ați revenit de curând pe băncile școlii și, implicit, ați fost nevoiți să vă readaptați rutina. Tu ce preferi։ școala în format fizic sau în format online?

Îți dau un exemplu care mi s-a întâmplat acum două zile. Nu am putut merge la școală și am fost nevoită să fac orele în online doar pentru o zi. Acomodarea a fost foarte ușoară, pentru că tot ce a trebuit să fac a fost să deschid laptopul și intru la ore. Da, revenirea în format fizic la școală a venit la pachet cu oboseala de dimineață, cu trezitul mai devreme decât o făceam în online, dar prefer să învăț în format fizic, prefer să mă întâlnesc cu colegii, să îi văd pe profesori și să înțeleg mai bine materia aferentă examenului de bacalaureat. Avem nevoie de interacțiune în această perioadă și de aceea prefer sistemul fizic, chiar dacă vine la pachet cu situațiile menționate mai sus. Și mai e un motiv pentru care formatul fizic câștigă în fața online-ului։ în online, mi s-a întâmplat de multe ori să fiu în fața monitorului, pregătită cu materialele necesare, dar să nu pot intra din cauza conexiunii slabe la Internet sau să mi se ia curentul. Ca o remarcă în spirit de glumă։ voiam să intru la ore, dar tehnologia nu mă lăsa. Era un semn clar că eu trebuia să ajung fizic la școală.

Cum a fost școala online pentru Iasmina
  • Ce sentimente ai experimentat în toată această perioadă cu privire la viitorul tău educațional?

M-ai atins cu întrebarea asta. Aș zice că am fost într-un carusel al emoțiilor, al trăirilor atât de diverse. La început, am trăit un sentiment de incertitudine pentru că la facultatea la care vreau eu să aplic trebuia să se susțină și o probă scrisă. De la incertitudine, am ajuns în stadiul de a sta cu emoții referitoare la gestionarea timpului, cum să îmi împart timpul pentru a învăța, dacă se revine asupra deciziei de admitere și dau proba scrisă… Dar în acest moment, știu sigur că admiterea va fi pe baza mediei de la bacalaureat și pot spune că acum sunt într-o ușoară relaxare pentru că am doar admitere pe baza mediei, dar sunt și agitată pentru că depind de o medie cât mai mare pentru a intra. Deci, pot spune că sunt relaxată și stresată în același timp și cred că cititorii care se află în aceeași situație cu mine știu la ce mă refer.

  • Ai luat în considerare să te orientezi spre altceva din cauza condițiilor actuale?

Eu vreau să dau la Facultatea de Drept din Iași și fiind admitere pe baza mediei de la bacalaureat, am luat în calcul și alte facultăți cu aceeași modalitate de admitere, tot din Iași, pentru a-mi spori șansele de reușită. Dar dacă ar fi să aleg o facultate pe lângă cea de Drept ca plan B, ar fi Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice. Norocul meu, odată cu această pandemie, a fost că am putut participa la anumite conferințe în mediul online de la diferite facultăți și astfel, eu am reușit să îmi întăresc convingerea că alegerea făcută este cea mai bună. A fost frumos din partea unor studenți să vină cu această inițiativă și să ne ajute cu partea aceasta de informare despre o anumită facultate și pot spune că m-au ajutat foarte multe acele conferințe, mai ales că erau și în alte orașe, iar școala nu îmi permitea să mă deplasez până acolo.

Sursa foto: Arhiva personală | Conferința ,,Culisele Justiției”
  • Dacă ai avea puterea să faci o schimbare în programa actuală, care este în vigoare de 30 de ani, ce ai schimba?

Aș începe cu istoria predată în clasa a XII-a, pentru că eu vin de pe un profil uman. Aici, lecțiile nu sunt într-o ordine cronologică în programă și sari de la o epocă la alta. De exemplu, începem cu ,,Romanitatea românilor”, apoi mergem în secolul XX, apoi ne întoarcem la Constituții și tot așa. Nu poți urmări firul istoriei când programa este așa întortocheată. E ca și cum jonglăm cu materia și nu poți forma un fir narativ al istoriei României în acest fel.

Dacă e să vorbesc despre limba română, aici aș scoate anumiți autori, dar i-aș păstra pe cei care sunt emblematici, ca de exemplu Marii Clasici. Aș adăuga în programa de studiu scriitori contemporani care scriu foarte bine și care sunt mai actuali vremurilor noastre. Tot la limba română, aș pune mai mult accentul pe exprimarea opiniei noastre, nu să învățăm doar comentarii și să dăm credite celor care au un punct de vedere despre opera respectivă. Se dorește foarte mult această ,,dezvoltare a originalității”, dar dacă noi vedem în alt mod lucrurile, suntem depunctați.

O altă schimbare ar fi ca acele materii pe care un elev nu dorește să le aprofundeze să fie doar cu statut de opțional. De exemplu, eu aș opta să se aprofundeze materiile esențiale (limba română, istorie, matematică, biologie – în funcție de profilul ales), iar celelalte materii (religie, muzică, desen, sport) să fie aprofundate în cadrul unor cluburi educaționale doar dacă elevul are o înclinație. Așa se practică în străinătate. Spre exemplu, dacă mie nu îmi place să cânt sau să pictez, nu am nicio înclinație pentru așa ceva, aș vrea să am dreptul să nu fac aceste ore, iar în locul lor să fac o oră de istorie în plus, o oră de gramatică, ceva care mă atrage.

  • Având în vedere că ați avut aproape un an de școală online, ce părere ai despre volumul de materie care intră pentru examen, deși golurile există, iar timpul de parcurgere al materiei într-un ritm normal este insuficient?

Eu am fost un caz fericit, aș putea spune, în ceea ce privește desfășurarea orelor online, întrucât am avut conexiune la internet și, prin urmare, golul nu a fost atât de mare încât să spun că nu a putut fi umplut odată cu revenirea fizică. Din păcate, sunt mulți copii care trăiesc în mediul rural, care nu au acces la internet și care au avut de pierdut mult mai multă materie decât noi, cei care am avut posibilitatea. Pentru ei este foarte greu să recupereze două semestre făcute online, iar golul produs în materie e și mai mare. Dacă pentru noi, cei care ne-am putut conecta la ore, tot au existat mici lacune de informație, nu-mi pot imagina cât de greu le-ar veni lor să recupereze atâta informație. Apare acea ,,fugă” prin materie la care profesorii apelează, însă elevii nu rămân cu informațiile fixate. Nu pot spune că nu sunt mulțumită de cât s-a scos din materie, pentru că e mai mult decât suficient. Totuși, pentru cei care nu au avut acces la educație efectiv, ar fi bine ca materia care trebuia parcursă în tot acest timp să nu mai intre în programa de examen, iar subiectele să fie adaptate nivelului de cunoștințe acumulate până în momentul rupturii accesului la educație. Nu poți cere aceeași performanță și acestor elevi, în condițiile în care ei nu au participat la ore cum am reușit noi.

Iasmina la ședința foto de clasa a XII-a
  • Ai vreo metodă de a învăța eficient? Dacă da, care e aceea?

Având în vedere că la uman, la limba română și la istorie, noi avem de realizat eseuri la subiectul al III-lea, da, am o metodă. Prima dată învăț structura eseului ținând cont de acele liniuțe din cerință. Îmi schițez informația, în ideea că în introducere știu ce trebuie să scriu, în cuprins știu despre ce trebuie să vorbesc, și pur și simplu îmbrac acea schiță cu ceea ce am învățat la școală. Deci eseurile le fac pe moment, cu ajutorul acelei scheme realizate înainte de a mă apuca de scris efectiv. Încerc foarte mult să învăț logic și, spre exemplu, la istorie rețin bătăliile sub forma unor povești. În cazul limbii române, eu am o structură destul de concisă și nu arunc tot ce știu în acel eseu, ci pur și simplu adaptez conținutul la cerința dată.

La finalul discuției, i-am urat succes Iasminei la examenul ce o așteaptă în trei luni și, plină de speranță că va trece și peste acest hop, am continuat off-the-record să vorbim despre curiozitățile ei legate de viața de student în primul an de facultate.