Spune-mi că sunt un geek, fiindcă doresc să adun câteva sfaturi din jocurile pentru PC sau/și console ce te-ar mai putea motiva în viață. De multe ori, ele apar când ești în mijlocul jocului și chiar trecusei peste atâtea obstacole umanoide… și au rolul de a înțelege mai bine personajul pe care îl joci sau chiar te îndrumă ce tactică să folosești pentru a reuși să te upgrade-zi ori să treci la următorul nivel.
Unele din replicile jocului te vor „bântui” ore în șir până când realizezi că se pot plia pe orice tip de experiențe mai mult sau mai puțin virtuale: cum să te împaci cu colegul de cameră, ce să faci când te confrunți cu un parțial și când să treci at the next level cu cel/cea drag/ă. Așa că: “Stay a while, and listen!” (Diablo II) Mulți am început să iubim jocurile o dată cu apariția celor pe televizor, apoi de la împușcatul rațelor și de la Mario am trecut repejor la cele pe calculator, destul de pixelate, dar atât de minunate pentru niște pici de clasă primară. Cu ochii în ecranul bombat al PC-ului, am ajuns să ne bucurăm mai ales când apărea mesajul „magic”: „Conglaturation! You have completed a great game!” (Ghostbusters) Necaz mare era când cele două cuvinte GAME OVER te asaltau de fiecare dată și pe un fond negru, îndoliat de parcă orice speranță de a termina jocul cu bine se ducea cu fiecare restart. Timpul trecea și noi jocuri apăreau, iar fiecare copil ce nu avea un calculator reușea să se alipească de un bun prieten pentru a se juca Atomic Bomberman la modul multiplayer, Counter Strike în rețea sau un MMO cu oameni random.
Gamerii își modificau piesă cu piesă calculatorul și îl conectau la Internet, fără să le mai pese de board games sau alte joculețe stupide din fața blocului. Playstation-urile erau un obiect esențial ce nu lipsea din vistieria fiecărui gamer ce se respecta. Și chiar dacă jocurile s-au schimbat, gamerii de ieri s-au transformat în oamenii care își fundamentează gândirea și se ghidează inconștient în viață după sfaturi ca: “All right, I’ve been thinking, when life gives you lemons, don’t make lemonade! Make life take the lemons back! Get mad! I don’t want your damn lemons! What am I supposed to do with these? Demand to see life’s manager! Make life rue the day it thought it could give Cave Johnson lemons! Do you know who I am? I’m the man whose gonna burn your house down – with the lemons!” (Portal 2)
Orice profesor universitar ar trebui să știe că : „You can’t break a man the way you do a dog or a horse – the harder you beat a man, the taller he stands.” (Far Cry 2) Indiferent de ceea ce va avea de înfruntat în anul II sau chiar „marea” licență din anul III, studentul are un vis nebun întipărit încă de mic în conștiința sa: „Finish him!!” (Mortal Kombat) De fiecare dată, viața de student se trăiește cu speranța inocentă a altui joc de terminat cu bine, a puzzle-ului numit facultate, fiindcă “Every puzzle has an answer.” (Professor Layton and the Curious Village)
