stație de tramvai

Ce se întâmplă când aștepți 10 minute în stația de tramvai

În ultimele zile, cu tot tumultul sărbătorilor de iarnă, devine o întreagă aventură fiecare ieșire în oraș. Până că și trecerea străzii e un test al răbdării pentru șoferii mult prea grăbiți ca să acorde dreptul de a traversa pietonilor, chiar și atunci când semaforul indică culoarea verde.

E „amuzant” să vezi cum aproape că se face roșu, iar pietonilor tot le e teamă să traverseze pentru că mașinile trec încontinuu, asta până când se găsește cineva mai curajos să facă primul pas pe trecere, numai ca să auzi scârțâitul roților de la mașini. Și nu exagerez. Cam asta se întâmplă în intersecție la Afi Palace Cotroceni și cred că și în multe altele.

Dar să lăsăm trecerea de pietoni și să revenim la stația de tramvai, unde asiști la o adevărată piesă de teatru, pornind de la rolurile principale: trei călători care blochează ieșirea din tamvai, de „emoție” să intre primii, nu că cineva ar mai trebui să și coboare, și doi călători, un domn mai în vârstă, care coboară scările mai greu, și o doamnă care așteaptă răbdătoare în spatele lui, la rândul ei, ca să coboare. Normal că, până ca domnul mai în vărstă să facă asta și să își croiască loc printre oamenii care așteptau jos, în care la un moment dat a fost nevoit să se împingă, că altfel nu putea trece, s-a trezit un domn, cam de aceeași vârstă cu el să comenteze: „Mai coborâm și noi anul ăsta?”. La care doamna din spate care urma să coboare îi zice enervată: „Lasă, că nici tu nu ești mai breaz.”

Spectacolul nu se poate încheia fără publicul care să aplaude, în cazul nostru o tânără cocoțată pe bara din stație, care începe să aplaude zgomotos. Mă mir cum de nimeni nu s-a legat de ea, la ce tensiune încordată se formase și ce priviri încruntate i-au fost aruncate. Adevărul este că, dacă totul se întâmpla pe o scenă, meritau aruncați niște trandafiri la picioarele lor, la ce exemplu frumos oferă generațiilor astea mai tinere, cărora se presupune că le-ar sta mintea numai la tâmpenii. Dar voi, stimabililor, v-ați pierdut omenia și respectul?

Să trecem la următorul capitol: „Se înmulțesc ca ciupercile după ploaie”, l-aș intutila eu. Cred că mulți deja bănuiți despre ce vorbesc. Da, sunt acei puști (colindători), care poartă mereu cu ei câte un miel. Cum apare tramvaiul, hop și puștiul strigă în gura mare când se deschid ușile: „Deschide ușa creștine!” sau mai bine zis portofelul. Evident că foarte multă lume îi ignoră și rar văd că se mai găsește cineva să le dea din milă câte un leu.

Revoltător mi s-a părut când i-am văzut că se împing cu bietul animal în oameni, intenționat, ca să îi facă să se simtă vinovați că l-au lovit și să le dea bani. Mai rău este că am văzut că ține, spre satisfacția lor.

cb_yjg0wwaastphUn alt fenomen la care asiști este aglomerarea liniilor de tramvai cu mașini. Cum pleacă tramvaiul din stație, hop și cârdul de boboci după rață. La ce șoferi curajoși avem în București, doar nu o să stea la coada imensă de la semafoare, când pot să o depășească în doar câteva secunde. Am observat că din ce în ce mai mulți șoferi blochează liniile de tramvai sau îi taie calea fără nicio jenă, ca și cum ar fi ceva firesc.

15683077_1366383700046856_807340112_n

Cred că ăsta ar fi și răspunsul lor dacă i-ar întreba cineva de ce fac asta. Ar da din umeri și ar zice: „Ce ți se pare atât de anormal? Toți facem asta.”

Cam atât am avut de spus pentru săptămâna asta. Vom vedea ce ne pregătește cealaltă, când oamenii sunt iarăși stresați și grăbiți cu pregătirile de Revelion.

Sursă foto: 9GAG, Pinterest.

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here