24

Acum aproximativ o lună, după ce am epuizat toate cărțile pe care mi-am propus să le citesc, în mintea mea au revenit gândurile legate de ce aș putea să mai lecturez. Bineînțeles, am dat fuguța la librărie, s-a întâmplat să fie Librăria Mihai Eminescu, de la Universitate, deși sinceră să fiu, le prefer pe cele Humanitas sau Cărturești, poate datorită atmosferei mai calde și al ambientului mai plăcut. Oricum, pe de altă parte, în ultimă instanță mă simt bine chiar și într-un anticariat, atât timp cât îmi pot pierde timpul pe acolo, rătăcind cu privirea printre cărți.

M-am oprit în fața Raftului Denisei, colecție care, de-a lungul timpului, efectiv m-a fascinat. Veșnic nehotărâtă în privința cărților, mi-a luat ceva timp până sa plec de acolo cu un roman. Ei bine, am ales nuvela „Douăzeci și patru de ore din viața unei femei”, a lui Stefan Zweig. Nu doar că părea o carte promițătoare, dar s-a dovedit chiar a fi una foarte bună.

Pe scurt, cartea prezintă mărturisirea unei femei din lumea aristocrată și un portret convingător al jucătorului de noroc, în toată dimensiunea sa tragică. Romanul ne poartă în perioada interbelică, undeva pe Riviera franceză, un loc în care reprezentanți ai high-class-ului epocii își petrec zilele și nopțile plictisitoare, lipsiți de griji, bucurându-se de plăcerile unei vieți luxoase. Doamnele din aristocrație trăiesc liniștite, mângâiate de pacea și relaxarea tipice unei vacanțe. Atmosfera devine tulbure odată cu dispariția tânărului francez abia sosit, care pleacă la braț cu Henriette, o femeie cu aproape 20 de ani mai în vârstă decât el, care își părăsește familia și copiii fără nici măcar o urmă de regret, în căutarea unei aventuri amoroase. În ciuda vieții liniștite și fericite de familie pe care doamna Henriette o trăia, chiar și fără a mai ține cont de soțul care o iubea necondiționat și de cei doi copii ai săi, ea alege să fugă asemenea unei tinere adolescente, și să se arunce în brațele fermecătorului francez.

Aventura inconștientă în care doamna Henriette s-a aruncat, ne trimite cu gandul la o micuță doamnă Bovary care schimbă soțul grăsun și rutina plictisitoare cu un bărbat chipeș și mult mai tânăr. În mijlocul petrecăreților se naște un adevărat conflict de opinii cu privire la incidentul ce tocmai avusese loc. Totuși, existau și oameni care nu o judecau prea aspru sau poate chiar deloc pe Henriette pentru fapta sa. Unul dintre aceștia este chiar naratorul întâmplărilor surprinse în nuvelă. Reacția sa total diferită de a celor din jur atrage atenția unei bătrâne doamne de 70 de ani, cu un aer aristocratic aparte, cu o prezență admirabilă. Aceasta îl alege pe povestitor pentru a-i face o confesiune impresionantă, în care îi va arăta cum douăzeci și patru de ore sunt suficiente pentru a marca o femeie pe viață.

Povestea doamnei C prezintă întâlnirile acesteia din tinerețe, cu un bărbat mult mai tânăr decât ea, cu un chip și un trup care păreau să ascundă undeva adânc atât îngeri cât și demoni. Era un bărbat care fără să vrea își trăda disperarea emoțională, dar și financiară. Era vorba de un rob al jocurilor de noroc, un personaj care în urma unui eșec la ruletă, se lasă pradă exasperării și se abandonează pe sine, așezat pe o bancă, lipsit de mimică și de simțuri, în mijlocul unei ploi torențiale. Doamna C îl descrie pe bărbat prin prisma jocului de noroc, în care gesturile disperate ale mâinilor și fizionomia modificată de patima jocului erau semnătura acestuia. Toate purtările sale o făceau pe doamna C să se gândească la un singur final al poveștii și anume sinuciderea tânărului.

Văduvă și foarte bogată la acea vreme, femeia încearcă din răsputeri să îl salveze pe tânărul necunoscut de la un sfârșit tragic. Intră în vorbă cu el, iar dupa ce îl scoate din haosul provocat atât de ploaie cât și de șocul pierderii la ruletă, îl conduce la un hotel. În sufletul femeii apare un sentiment matern, combinat însă cu dorințe și pofte carnale, de mult stinse pentru aceasta.

Alături de tânărul misterios, jucător la ruletă, doamna C trăiește un sentiment de renaștere, o stare de fericire datorată revenirii la viață a bărbatului. Euforia și beatitudinea pe care sufletul său de femeie le simte împreună cu misteriosul necunoscut sunt de nedescris. Totuși, dincolo de revenirea aparentă a acestuia, ea îi poate încă distinge în gesturi și în priviri, jarul aprins al patimii ruletei.

În urma unei nopți de dragoste, a discuțiilor interminabile și a plimbărilor în aer liber, doamna C îl convinge pe tânăr să îi promită că va pleca din oraș, că își va schimba viața și că va renunța la patimile sale. În ciuda promisiunilor și a jurământului, tânărul francez va dovedi că este pierdut pe vecie în vâltoarea păcatului și că este un om incapabil de a se reîntoarce la o viață normală. Ființa doamnei C va fi pentru totdeauna zguduită, din momentul în care va vedea cu ochii ei cum speranțele unei vieți noi și jurământul iubirii eterne vor fi spulberate de spiritul demonic ce dirija nemilos destinul tânărului.

Sursă foto: blog.libris.ro

 

 

 

Comentarii

comentarii