Fotograf
David Ardelean

Întâlnim fotografia peste tot şi, în acest moment, oricine poate face o poză. Dar cum este fotografia ca artă? Poţi face din pasiunea pentru fotografie o meserie? E normal, ca fotograf, să ai un început şi puţină aparatură? La toate aceste întrebări ne va răspunde fotograful David Ardelean.

1. Vrem să te cunoaştem puţin. Aşadar, ce ne spui despre tine?

Numele meu este David Ardelean. Am 26 ani. Am copilărit intr-un sat din judeţul Arad (Bonţeşti) şi am făcut liceul în comuna de care aparţine satul. După terminarea liceului, m-am inscris pentru licență la Facultatea de Arte şi Design, în Timisoara. Am absolvit facultatea în 2014. După absolvirea facultăţii, doi ani m-am recuperat (sunt puţin ironic), iar în 2016 m-am inscris la master în Marketing-ul şi Management-ul vânzarilor, la Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor (FEAA), pe care nădăjduiesc să îl închei cu bine anul acesta. Și apoi, probabil, va urma un doctorat.

2. Cred că, la un moment dat, fiecare dintre noi am avut o pasiune pentru fotografie, începută probabil în urma unor poze reuşite. Pasiunea ta când a început?

Nu ştiu cum a început la alții ”relaţia” (prea mult spus aşa, dar ceva asemănător) dintre ei și aparatul foto. Eu am început să fac fotografie mai mult pentru că nu aveam un aparat foto, iar fratele meu avea. I-l luam pe ascuns şi mergeam să fotografiez pe holde, apoi mi-am fotografiat colegii de clasă şi prietenii… Asta s-a întâmplat cred că prin clasa a X-a.

Însă, nu îmi plăcea nimic din ceea ce făceam. Nu ştiu dacă am fost critic cu mine, dar niciodată nu am ajuns în punctul în care să zic ”gata, am obţinut ceea ce mi-am dorit”. Cred că, la fel ca și un creştin, un fotograf trebuie să țintească spre perfecțiune…chiar și spre perfecțiunea morală (chiar dacă zice că e un artist).

3. Ce te-a determinat să treci la următoarea etapă, adică să faci din fotografie o meserie?

Tata. El m-a motivat. Văzând că sunt mereu cu aparatul de fotografiat în mână și după aceea la calculator ca să editez (cum știam și eu pe atunci să editez), mi-a zis că trebuie să învăţ să cer bani pentru ceea ce fac. Eu, de când mă ştiu, am avut o latură prea sensibilă. Parcă am avut în mine şi ziua şi noaptea, şi lumina şi întunericul. Părinţii spuneau despre mine că ştiu să obţin ceea ce îmi doresc, dar în unele lucruri eram rușinos de mă înghițea pământul. Şi, unul dintre domeniile în care eram ruşinoș, era în a cere bani pentru ceea ce fac, dar în clasa a XII-a am început să câştig din asta.

4. Îţi aminteşti care a fost reacţia familiei/prietenilor când le-ai spus că ,,vrei să te faci fotograf’’?

M-au încurajat. Aceasta a fost dintotdeauna atitudinea lor. Fără familie poate aş fi fost altfel… Am avut dezamăgiri legate de mine, am avut eșecuri, temeri, delăsări… cel mai mult m-a ajutat familia ca să trec peste ele. Prietenii, nu neapărat pot spune că au făcut același lucru…şi prietenii cu timpul s-au schimbat. De aceea, cel mai mult valorează familia(aşa ar trebui să fie pentru oricine). Familia o dă Dumnezeu, prietenii îi alegem noi.

5. Cum a fost pentru tine începutul ca fotograf profesionist?

Plin de emoţii. Pentru că la început aveam doar un aparat şi un obiectiv (18-55mm), eram foarte panicat. Simțeam că nu sunt suficient de pregătit pentru ce urmează să fac. Eram conştient că alţi fotografi lucrează cu aparatură mult mai bună. Începutul a fost mai mult susţinut prin încurajări, cum vă spuneam. Parinţii, din puţinii bani pe care îi aveau, mi-au cumpărat primul aparat foto…atunci, pe moment, nu am luat-o ca pe o încurajare. Dar cel puţin acum o văd. Al doilea aparat foto(mult mai bun) mi l-a cumpărat fratele meu mai mare. Deci, la a fi fotograf au contribuit atât părinţii, cât şi fratele meu.

6. Oamenii tind să creadă că meseria de fotograf e una uşoară, spunând că oricine poate lua un aparat foto, să facă nişte poze şi, eventual, să le pună pe un cd. Din perspectiva ta, ce înseamnă să fii fotograf?

Să fii consecvent. Cred că a fost o perioadă scurtă în care nu am fotografiat…şi acea perioadă a fost datorită faptului că nu mai aveam aparat de fotografiat. Dacă iţi place să faci ceva…nu inseamnă că e şi uşor. Dar cu timpul îţi formezi un stil, aduni informaţii, cunoşti scurtături…te îndrepţi spre a fi profesionist în ceea ce cândva doar iți plăcea.

7. Cum decurge o săptămână din viaţa ta de fotograf?

Cu siguranţă nu aşa cum şi-o imagineaza mulţi… şi anume: te întâlneşti cu cineva care ştie despre tine că eşti fotograf, te vede odată la 3-4 luni(sau chiar mai mult) şi prima întrebare pe care ţi-o pune este ”unde ţi-e aparatul?” E ca şi cum m-aş întâlni cu un it-ist şi primul lucru care îl întreb e ”unde îţi este laptopul?”. Sau cu un medic ”unde stetoscopul?”.

Zilele nu sunt niciodată la fel. Fiecare zi are vreo 3 chestii pe care îmi propun să le împlinesc. Nu întotdeauna reuşesc.
Când îmi mai rămâne timp, îmi fac schiţe pentru proiecte personale.

8. Cred că deja ai fost fotograf pentru zeci de evenimente, ai vrea să împărtăşeşti cu unele experienţe?

Un eveniment pe care mi-l amintesc cu multe amănunte, este un eveniment la indieni. A fost ceva diferit faţă de evenimentele la care am mai luat parte. Şi am avut onoarea chiar să vorbesc ceva în faţa tuturor. M-am simţit onorat. La următorul eveniment, tot în cadrul aceleiaşi asociaţii, a fost prezent premierul Indiei. Şi aceste solicitări ale lor mi-au dat curaj, să fotografiez şi să filmez în continuare aşa cum ştiu eu să o fac.

9. Înainte să îţi propun acest intreviu, ţi-am urmărit cu atenţie pagina de Facebook şi am observat că desfăşori un proiect intitulat ,,262 în doi’’. De unde ţi-a venit acestuia şi ce presupune?

”262 în doi” înseamnă un an de zile fără weekend-uri. Privind la rata divorţurilor, la exemplele negative care ni se dau în Mass-Media, la modelele rele care sunt ridicate la rang de virtute, am crezut că e de bună credinţă să fac acest proiect. Totuşi, cuplurile care ”scârţâie” trebuie încurajate, nu otrăvite. Majoritatea dintre cei care nu au o căsnicie fericită ajung acolo nu pentru că sunt ei răi, ci pentru că sunt educati greşit ori intoxicaţi cu ceea ce văd sau aud.
Recent, am început să caut colaboratori (pe foto) pentru acest proiect. Este un proiect greu, care necesită multă muncă şi ajutor, dar care merită realizat.

10. După acest proiect, mai pregăteşti ceva? Dacă da, unde pot cititorii noştri să vadă ce plănuieşti?

Da, clar! În special pe partea de video doresc să fac proiecte. Pentru video, pe canalul de youtube: Davin Art.
Pentru foto pe noul website www.davinart.ro (care e încă în construcţie) şi pe pagina de Facebook Davin Art.

11. Probabil o parte dintre cititorii Iqool îşi doresc să devină fotografi, ai vreun sfat pentru ei?

Să aibă răbdare. Pământul (şi tot ce se vede pe el) a fost făcut în şase zile (nu peste noapte). Şi mai rămâne o zi…în care să se odihnească.
Muncă şi odihnă.

Fotograf
Fotografie din portofoliul lui David
Fotograf
Fotografie din portofoliul lui David

Fotograf

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here