Cu ce să încep mai bine decât chiar cu povestea mea? Crescută într-o familie credincioasă ce trăiește cu ideea că tatuajele sunt semnale indirecte de conexiuni între ființa tatuată și cel necurat, am reușit să îmi ascund tatuajele de membrii familiei timp de doi ani, până în prezent. Fac asta și în continuare pentru a evita discuții deranjante despre cine vreau să fiu cu adevărat. Mama mea, o fire deschisă la minte, adoră fiecare liniuță imprimată în pielea mea, mai ales că unul dintre tatuaje este făcut special pentru a-mi demonstra iubirea pe care le-o port atât ei, cât și tatălui meu. El este împotriva tatuajelor și mă întreb ce ar crede despre acel mic tatuaj cu anii lor de naștere.
Am tatuaje și tatăl meu nu știe
Dragostea față de această artă a început cu mult timp în urmă când, din greșeală, verișoara mea și-a lăsat tatuajul cu dragon la vedere, uitând că niciun membru al familiei nu trebuie să îl vadă. Deși a pornit un scandal, am rămas marcată de frumusețea lui. Era simplu, fără culori, poziționat pe spatele acesteia și, sincer, mi s-a părut unul dintre cele mai bine executate tatuaje pe care le-am văzut până acum. Faptul că un salon de tatuaje nu îndeplinește dorința unui tatuaj dacă ești minor și nu ai acordul părinților m-a determinat să îmi iau gândul de la așa ceva. La acea vreme credeam că am nevoie de un motiv întemeiat și o semnificație interesantă pe care să le-o spun oamenilor când îmi expun tatuajul, deși nu este deloc așa. Anii au trecut, majoră eram, mai aveam nevoie doar de un impuls, care a și venit: majoratul celei mai bune prietene. Ce cadou mai special puteam să îi fac decât o programare surpriză la un salon de tatuaje din alt oraș fără ca ea sau familia ei să știe? Am ales modelul când am ajuns la locație și zona în care să îl facem, și ca să fie totul un bun punct de pornire am ales să ne tatuăm pe încheieturi. Oribilă alegere, dar, repet, un bun start pentru zonele care au urmat. În acea seară de octombrie nimeni nu era mai fericit sau grijuliu decât noi și cele două inimi de diamant ale noastre. Deși pe mine m-a durut îngrozitor, prietenei mele i-a plăcut durerea și a descris-o ca fiind „o mică zgârietură cu un ac”. Astfel, am realizat că fiecare om suportă diferit acest tip de durere și nu o poți generaliza.
Nu pot vorbi în numele tuturor, dar pentru mine primul tatuaj a fost startul apogeului pentru dragostea de artă. În prezent îmi strălucesc ochii pentru orice tatuaj, fie el oricât de mic sau mare, și mă regăsesc adesea în spiritele libere ale celor ce le poartă. Sunt purtătoare a cinci tatuaje până în prezent, unele mai mici, altele mai mari, dar cert este că mă reprezintă mai mult decât aș putea să o fac eu în cuvinte. M-am implicat în designul fiecăruia și le-am oferit o semnificație chiar dacă nu era nevoie de una. Elementul meu distinctiv constă în legarea fiecărui tatuaj de câte o persoană importantă din viața mea, deși acele persoane nu știu asta. Mă mândresc cu ele mereu și le prezint ca fiind etape importante din viața mea pe care nu aș vrea să le uit niciodată, de aceea le am desenate permanent pe piele. Am pățit adesea să fiu privită și urât datorită dorinței mele de a-mi exterioriza personalitatea vizual și să fiu adesea umilită la locul de muncă, în mod indirect, chiar de către colege, deși politica locului respectiv de muncă nu interzicea tatuajele, însă modul lor de gândire da. În momente ca acelea am prostul obicei să îmi compar viața cu cea a respectivei persoane care mă judecă și mereu am parte de plusuri pentru că nu trebuie să dovedesc nimănui cât de bine învăț, cât de mult citesc, ce fire blândă sunt, doar ca să contrazic ipotezele irelevante stârnite de tatuajele mele. Mă iubesc și iubesc fiecare parte din mine, astfel că trebuie să îmi concentrez energiile pe evoluția personală.
Trecerea de la rebeliune la admirație
Eu încă sunt la început de drum în rândul purtătorilor de tatuaje, însă persoane precum Katja Bauer , studentă la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Jurnalism, continuă să uimească prin fiecare nou tatuaj, cu idei cât se poate de originale care dacă nu vin pe moment, sunt inspirate de la alți artiști și transpuse în piele prin intermediul Sparrow Tattoo Studio Baia Mare. „Povestea mea a început ca un act de rebeliune, mi-am făcut primul tatuaj în zona coastelor, în clasa a X-a. Un coleg de clasă învățase să tatueze, am mers la el acasă și aia a fost. Apoi, fiind pasionată de arte, terminând la liceul de arte, tatuajele au fost mereu ceva mișto pentru mine. De la rebeliune la admirație pot să zic că a fost trecerea”, a afirmat Katja Bauer. Am întrebat-o pe tânăra pasionată de această artă dacă a avut vreodată probleme cu societatea în care trăim pentru tatuajele sale, însă nu a avut niciodată o astfel de problemă, exceptând bătrânii care „se mai uită uneori urât”. Tineretul, alături de mama sa, o susțin pe Katja și afirmă că tatuajele pe care le are chiar arată bine.
„Sunt păreri împărțite dar eu cred că dacă le porți cu mândrie așa le va și percepe lumea, ca ceva de care ești mândru și dacă tot veni vorba, dezaprob total ideea sau conceptul de m-am plictisit de un tatuaj făcut mai demult. Eu cred că fiecare tatuaj are momentul lui și chiar dacă eu de acum, să zicem, nu mi-aș mai face aceleași tatuaje pe care mi le-am făcut în clasa a X-a sau a XII-a tot fac parte din mine. Ele marchează o perioadă, o eu din trecut care avea gusturile acelea, stilul acela. Toate tatuajele formează, de fapt, etapele mele ca persoană și de asta cred că e absolut imposibil să mă plictisesc de ele”, povestește Katja. Fiind o persoană asumată, nu are și nu o să aibă niciodată un regret legat de aceste alegeri permanente care sunt parte din ea acum și, deși nu consideră că un tatuaj trebuie să aibă neapărat o semnificație, deține unul cu o mare însemnătate, poziționat pe partea interioară a piciorului. Designul acestuia este desenat de ea în totalitate și este alcătuit din 3-4 plante preferate pe care le are acasă, așezate în tot felul de poziții și cu tot felul de texturi diferite.
Talent la desen este, și cum e vorba aia: Exersarea e mama învățăturii
Ca să devii un tattoo artist trebuie să ai talent și să fii plin de pasiune, precum este și Ali Macovei. Povestea acestei tinere începe puțin mai devreme și reușește să devină fabuloasă în prezent, câștigându-și traiul din ceea ce iubește cel mai mult să facă: artă! Ali mi-a spus că încă nu a urmat cursuri de specializare, dar a citit cărți și s-a documentat temeinic înainte de a tatua pe piele.
„Am tatuat pe piele falsă, dar și pe banane, portocale sau grapefruit, asta pentru a-mi da seama cât de adânc trebuie să pătrundă acul în piele. Talent la desen este, și cum e vorba aia: Exersarea e mama învățăturii. Am început din liceu, la începutul clasei a XI-a, adică prin 2016, gândindu-mă că făcând tatuaje îmi promovez desenele la alt nivel și pot face mai mulți bani. Pe atunci, la liceul de arte unde am studiat, lumea dădea graffiti, făcea stikere, cântau la chitara, care mai de care, dar nu am auzit de liceeni tatuatori. Simț antreprenorial de tânără. Fiind însă la început de drum aveam o oarecare frică de a nu greși un tatuaj sau de a nu fi mulțumit clientul, dar am învățat că toate greșelile se pot repara și plăcerea e subiectivă”, afirmă Ali Macovei.
Întrebată dacă a întâmpinat vreodată prejudecăți legate de meseria sa, Ali ne-a zis că „deși fac tatuaje acasă, unde am încercat să-mi fac studioul, oamenii sunt puțin sceptici în privința asta. Știu că implică anumite riscuri, dar folosesc echipament profesional, totul este steril și schimbat după fiecare client, ca la salon, doar că într-un apartament. Tratez această meserie cu mare seriozitate, iar pe clienții mei ca și cum aș vrea să fiu și eu tratată la rândul meu. Consider că prin tatuajele pe care le fac, prin modul cum sunt realizate, dar și cum arată acestea atunci când sunt vindecate se reflectă profesionalismul, studiul și pasiunea”.
Ali a realizat multe tatuaje până acum, de ordinul sutelor, având de tatuat atât zone ușoare, dar și zone dificile, precum coastele care reprezintă cea mai dureroasă și incomodă zonă, în special când trebuie să întinzi pielea. Declară că cele mai dificile zone în care ne-ar fi greu să suportăm durerea unui tatuaj sunt coastele, gâtul și încheieturile.
Domenii în care se poate sau nu se poate activa cu tatuaje
Constituie tatuajele o problemă când cauți un loc de muncă? Lucica Popescu, specialist în Resurse Umane, explică ce importanță are prezența tatuajelor la locul de muncă și ce domenii ne interzic afișarea acestora . Aceasta mi-a răspuns prin a-mi spune că „atitudinea angajatorilor variază încă mult. Sunt angajatori care nu mai pun așa mare importanță pe faptul că un potențial angajat are unul sau mai multe tatuaje, deoarece aceștia preferă să obțină sau să păstreze un om bun pentru calificările pe care le deține pe o poziție greu de ocupat. Dar există și angajatori care «taxează» acest aspect în procesul de recrutare. Depinde de domeniul de activitate și de compania în cauză. Dacă un domeniu este mai expresiv, cu atât mai permisiv este codul vestimentar și atitudinea față de tatuaje. Politica unei companii nu va spune că tatuajele sunt interzise, doar că ele nu pot fi vizibile (ex. pe gât sau față) sau trebuie acoperite. Drept urmare, dimensiunea și localizarea unui tatuaj face o diferență enormă în acceptarea de către angajator a unui potențial angajat. În momentul de față sunt domenii în care prezența tatuajelor ar putea afecta angajarea. De exemplu, băncile sau companiile multinaționale de prestigiu care au contact direct cu clientul, pun accentul pe aspectul angajaților să nu afișeze tatuaje sau să le ascundă. De asemenea, este valabil și în sistemul medical, educațional sau public.”
Recomandări și sfaturi
Ali le recomandă tuturor pasionaților să „se tatueze în sezonul mai rece, ferit de razele soarelui sau de îmbăieri la ștrand, la mare sau în orice fel de apă. Nu-i neapărat un criteriu, căci dacă respecți ca la carte procedura de îngrijire și pe timpul verii, you can go for it. Îndemn pe toată lumea să ferească tatuajele proaspete de expunerea la soare. Este indicat să speli tatuajul, dar nu să îl înmoi în apă. Tatuajul este ca o rană deschisă. Pentru a preveni infecțiile, niciodată să nu mergi cu un tatuaj proaspăt în orice fel de apă (piscină, mare). Trebuie să fii curat pe mâini mereu când te speli sau când hidratezi tatuajul. După îndepărtarea foliei, tatuajul se spală cu săpun antibacterian, fără miros sau parfumuri. Hidratarea se face cu o cremă specială pentru îngrijirea tatuajelor, care se aplică în strat subțire. Lasă tatuajul să se vindece de la sine și nu-l bâzâii. Tatuajele, după ce ți le faci, trebuie să ai grijă de ele pentru a se păstra mai bine în timp, hidratarea tatuajelor fiind indicată și după vindecare. Când stai la soare este indicat să folosești o cremă cu factor de protecție mai mare pentru a se păstra vii culorile în piele, de-a lungul timpului.
Pentru cei ce vor să își facă primul tatuaj, singurul sfat pe care îl pot da e să se gândească bine la ce își doresc să-și tatueze, iar dacă au idei, dar nu știu cum ar arăta, un tatuator i-ar putea ajuta oricând cu un șablon. Cât despre durere… probabil că aș recomanda să nu pornească cu un tatuaj imens din prima. De asemenea există și creme anestezice care mai ameliorează din durere, dar acelea se folosesc, de obicei, pentru tatuajele mari care durează mai mult timp.”
Din punct de vedere economic este o meserie profitabilă, dar pe care nu o poate presta oricine căci „trebuie să ai viziune și să fii un bun desenator pentru a reda ideile oamenilor cât mai bine. Dacă nu le ai cu tainele desenului și odată vei fi nevoit să desenezi liber pe pielea modelului, fără un șablon, ce vei face? Nu vei face. Trebuie să cunoști niște elemente de cromatică și în primul rând să-ți placă, pe piele nu desenezi ca și pe o foaie”, după spusele Alexandrei.
Tatuajul în a sa natură este îmbinarea dintre artă și comunicarea emoțiilor. Stilul în care o persoană dorește să își exprime trăirile sau sentimentele depinde doar de propriile sale gusturi în materie de artă. Tribale, asiatice, tradiționale, gotice, abstracte, clasice, toate sunt apreciate în egală măsură de cunoscători. Atât Katja, cât și Alexandra cu Lucica au tatuaje, iar acesta e un element comun care le va conecta întotdeauna, deși nu se cunosc. Acestea parte dintr-o comunitate ce împarte o pasiune, și anume: arta.
Citește și: „Mă simt super singură şi m-am săturat!”
