România, ești mișto!

România, ești mișto!

Cine nu e de acord, să ridice mâna sus.

Cine mai spune ,,sfârșit de săptămână” în loc de ,,weekend”, să rămână.

Invitație: cel pe care-l doare sărăcia să învețe să privească.

Și ca să ieșiți din criză, mergeți în Bucovina.

Sau în Vama Veche ca să vă echilibrați puțin altfel.

De Brașov nu poți să te saturi din prima.

Involuntar îți place de Sinaia.

București e ca un țipăt pentru un auz obosit. Orașul care ține o eternitate și o zi îți face dor de casă. Câtă liniște era acolo! Om fi noi în România, dar nu suntem în casa noastră.

La Sibiu! Unde și lumina soarelui e mai domoală și mai dulce.

Costineștiul noaptea mai bine-l exprimă.

Ceva ce nu poți obține nicăieri altundeva se află în Delta Dunării.

Reflecțiile filosofice se potrivesc bine la Cluj!

Și dacă stai să te gândești, nici măcar moartea nu e stranie la Săpânța.

România. România oriunde întorci privirea. Țara bogată în verde care și-a păstrat de-a lungul timpului ritmul ei nonșalant. Oricât ne-am zbate noi, oricât ne-am plânge sau, dimpotrivă, oricât de dezinteresați am fi, România e aceeași, nu se schimbă. România, ești mișto! Cum ți-am spus eu și cum îți vor mai spune și alții. E adevărat, poate pentru că avem mai multe opțiuni de distracție decât locuri de muncă. Ori pentru festivaluri, pentru că știm sa ne punem în valoare și muntele, dar și marea, pentru arhitectura de o frumusețe pătrunzătoare care te face să te destinzi și să te deschizi. Chiar și micile neregularități intră aici. Toată lumea e bine venită să le observe. Cum se face însă că numai imperfecțiunile se lipesc de români.

Un ziar influent american spunea că ,,Japonia poate e fericită. Dar mulți japonezi, cu capetele plecate, nu par fericiți.” În cazul nostru, am fi ridicoli să contestăm că lucrurile nu stau la fel.  România e fericită, respiră liniștită, emană căldură, e plăcută la atingere ca o bucată de pânză. Românii, însă, sunt triști. Au înnebunit, au uitat, a cui e vina? Pe vremuri cântam, acum urlăm. Avem coșmaruri și toate se întâmplă chiar aici, în țara noastră.

Am întrebat o mână de oameni ce găsesc frumos la România.

Unii mi-au răspuns că nimic.

Alții au zis că poziția geografică, pământul bogat, zonele, fetele.

Sentimentul de libertate: ,,Îmi place că românii fac ce simt”; ,,În România mă simt independent”.

Am mai auzit și de obiceiuri, sărbători, cum că sufletul ne-ar face și bogați și frumoși.

Cineva chiar a râs și mi-a spus că ,,România n-a mai mers de mult la coafor”.

Am ajuns la concluzia că suntem prea bogați, săracii de noi. În peisaje, în spirit. Și că dacă privim partea plină a paharului, România e un anonimat luxos. Mai suntem, de asemenea, și un popor pesimist unde lumea petrece bine (,,Noi nu dormim în ziua a șaptea”).

România nu te lasă indiferent, e frumoasă și uneori e de ajuns. Avem atâtea locuri de vizitat încât oricâte am bifa pe listă, tot ne mai rămân. Pe unele dorim să le revedem, în altele mergem încă și încă o dată pentru că vrem să simțim iar. Cum spunea o tipă cu fire pasionată: ,,Ce e mai frumos în viață decât să simți?”. Dacă nu vă place la mare, dacă nu vă place la munte, dacă nu vă plac orașele, atunci mai simte cineva ceva?

Mai simt românii să spună: ,,România, ești mișto!” ?

Comentarii

comentarii