Începutul lunii martie din 1977 a fost unul extrem de sumbru pentru multe familii din România, mai cu seamă pentru cele din București. Cutremurul din ’77 a rămas în memoria tuturor. Mai mult de 1400 de victime au fost doar în București, ca să nu mai vorbim de nenumăratele clădiri dărâmate.
Cele circa 56 de secunde au fost fatale pentru capitala României. Cutremurul de 7.2 grade pe scara Richter a lovit năprasnic, energia distructivă eliberată fiind egală cu echivalentul a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima.
Situația a fost haotică în orele imediat următoare, cu atât mai mult cu cât o pană de curent a survenit în urma cutremurului. Pe lângă numărul mare de victime, precum și pagubele materiale, acest cutremur se face, de asemenea, responsabil de dispariția unor monumente arhitecturale din peisajul arhitectonic al capitalei între care Biserică Ienei din București și Casa arhitect Grigore Cerchez. Folosindu-se de tragicul eveniment, Ceaușescu a modificat ulterior fața Bucureștiului.
Conform celor spuse de către Dan Lungu, autoritățile au dat dovadă de neglijență, întrucât cutremurul din 1940, în urma căruia a căzut cea mai înaltă clădire din Capitală, blocul Carlton, nu a reprezentat un semnal de alarmă pentru nimeni. Clădirile care au fost construite în perioadă interbelică nu au avut absolut nicio șansă în față cutremurului. Frumoasele edificii precum Scala, Dunărea sau Continental s-au năruit.
După părerea experților, atât inginerii, cât și politicienii nu au luat în serios un seism care ar fi putut servi ca și prospectivă, iar prețul a fost plătit 37 de ani mai târziu. Acum întrebarea mea este următoarea: s-au schimbat cu ceva lucrurile din 1977? Autoritățile au înțeles ceva din tragicul eveniment?
Nu se știe cu exactitate dacă în cazul unui nou cutremur, similar celui din 1977, Bucureștiul ar putea rezista. Cu siguranță, toate cele 113 clădiri care sunt încadrate în clasă 1 de risc seismic și care reprezintă un pericol public, ar fi victime indubitabile.
În ceea ce privește blocurile, autoritățile asigură că s-au înăsprit cu mult regulile de proiectare. Însă chiar și așa, problema se pune în ceea ce privește tavanele ori fațadele. Chiar dacă clădirile nu sunt în situația de colaps, asta nu înseamnă că populația se află în afara oricărui pericol.
În plus, numeroși proprietari și-au demolat pereții pentru amenajarea locuințelor, ceea ce a șubrezit serios blocurile, chiar și cele construite după 1977. Din păcate, nu se știe dacă aceste inițiative au afectat structura de rezistență, întrucât autoritățile nu îi pot obliga pe locatari să facă expertiza tehnică. Cu alte cuvinte, nimeni nu știe nimic sigur. Da, într-adevăr inconștiența unora poate să îi pună într-un real pericol și pe ceilalți, dar nimeni nu știe cu exactitate în ce măsură este periculos să locuiești în blocul X de pe stradă Y din zonă Z, ceea ce este păcat.
Cât despre locuințele individuale, acolo lucrurile se complică cu adevărat. Nimeni nu poate certifica faptul că proiectele nu au fost făcute la negru, faptul că toate normele au fost respectate ca la carte.
Sursa foto: allrightchoices