Lectura este, din punctul meu de vedere, cea mai simplă și mai bună eliberare din viața cotidiană plină de stresul zilelor încărcate. Fie că ne dorim sau nu, mereu ne vom izbi de un citit, aproximativ în fiecare zi. Personal, am o listă uriașă de cărți pe care îmi doresc să le citesc, dar nu găsesc timp, deși încerc să-mi fac. Pentru alții, știu că cititul vine ca o corvoadă. Însă, nu am primit niciodată un răspuns la întrebarea „De ce nu vă place să citiți?” în afară de „Că e o pierdere de timp și aș putea să fac lucruri mai bune în timpul irosit citind.”
Așadar, în încercarea mea aproape disperată de a găsi răspunsul la întrebări și noi cărți de adăugat pe listă, am apelat la un cititor înrăit: Victor Miron. Se poate să fi auzit de pagina de Facebook „Cărțile pe față” sau de „Carte de citit în doi”. Și dacă nu, atunci sigur ai auzit de el de la emisiunea „Românii au talent” și poezia „Dacă o să am o fată”. Mie mi-a fost imposibil să o ignor, nu doar din cauza textului și a mesajului, ci și a emoției cu care a fost scrisă și recitată. Am reușit să-l prind pe Victor Miron la București în timpul unui Ted Talk, de unde l-am răpit pentru puțin timp. Mi-a acordat un interviu despre citit și mi-a răspuns la „DE CE”-uri. Am învățat că să citești e mai mult decât un hobby. Dar, fără alte introduceri, vedeți și singuri ce a avut de zis.
- Ești scriitor și cititor, printre altele. Din ce poziție crezi că poți fi mai influent în rolul de promovare a lecturii?
Cred că din rolul de admirator al cărților. Nu știu dacă admirator literar sau nu, dar probabil că asta ține mai mult de citit. Oamenii vor citi mai mult pe măsură ce vor fi mai fascinați de cărțile autorilor, de modul în care se exprimă, de lumile pe care le creează, de stările pe care le induc.
- Care este sursa ta de inspirație, având în vedere câte cărți ai scris?
Eu am scris mai mult cărțulii decât cărți. Asta a fost o strategie, în sensul că e riscant să stai 2-3 ani să scrii o carte care poate fi plăcută sau nu, așa că în cărțile pe care le-am scris și publicat am mers pe varianta în care am publicat mai multe, poate minimum viable story sau minimum viable book. E un concept pe care l-am preluat din lumea start up-urilor de tehnologie, unde există ideea de MVP – minimum viable product, și am conceput ce am crezut eu că e o variantă minimă a unei cărți, a unei povești sau a unui volum de poezii.
Am vrut doar să văd cum reacționează lumea la el și am avut o abordare pragmatică. De fapt, așa am observat. A fost scrisă a treia și publicată a patra dintre cărțuliile mele, dar cel mai bine a prins „Carte de citit în doi”. Dacă aș fi stat câte 3 ani să scriu la ea, probabil că treceau 10 ani. Dar, așa cum am scris, au trecut doi.
- Consideri că este mai greu să scrii poezie sau proză?
Mie mi-e mai ușor să scriu poezie. La asta văd că reacționează lumea mai bine. Poezia o scrii relativ repede și e un efort mai condensat și cu un rezultat mai rapid. Adică ai o poezie scrisă pe care o poți pune pe rețelele de socializare și vezi dacă lumea reacționează la ea sau nu. Eventual, o trimiți iubitei dacă e de dragoste sau mamei dacă e pentru mama.
Însă, au fost și povești pe care le-am scris ușor și m-a încântat să le scriu. „Foameni” mi-a plăcut în mod deosebit pentru că am vrut să-mi dezvolt umorul și acolo am avut ocazia să mă joc cu diverse nume și cuvinte, să mă leg de „Micul Prinț” care îmi place mie foarte mult. Mi-a fost ușor să scriu și „Se repară prin înlocuire” pentru că am lucrat mulți ani într-un service auto și aveam multe mașini care așteptau să se lege în ceva.
- Ce i-ai spune unei persoane anti-lectură ca să o convingi să dea cititului o șansă?
Cred că o persoană căreia nu-i place să citească ar trebui să afle de cărțile care le-au plăcut oamenilor pe care îi admiră sau care le sunt apropiați. Fie că e vorba despre cineva din familie, un dascăl, mentor, persoane de la care învață ceva, fie că e vorba despre o persoană publică pe care o admiră – să zicem vedetă, sau orice ar fi. Dar o persoană căreia nu-i place să citească trebuie să ajungă la cărțile care i-ar plăcea sau să înceapă de undeva și să prindă un obicei, un comportament asumat pe care ulterior să-l facă la fel de ușor cum face, de exemplu, spălatul pe dinți. E ușor să mâncăm de 2-3 ori pe zi, să ne spălăm pe dinți sau să facem duș, nu ni se pare o corvoadă pentru că ne-am obișnuit.
Cu lectura e mai greu până te obișnuiești și cred că asta e o piedică de multe ori – că oamenii nu ajung la cărțile care le-ar putea plăcea. Și o altă piedică mare este că mulți oameni se blochează în câte o carte care nu neapărat le place, dar multă lume crede că ar trebui să o citească până la capăt și se blochează în câte un volum luni de zile sau ani și tot mai încearcă din când în când să continue și nu le place, dar totuși încearcă.
Eu am o regulă: dacă nu termin o carte într-o săptămână o las deoparte pentru că nu e momentul ei. Sau trebuie să fie foarte groasă ori să mă prindă într-un moment foarte ocupat. Altfel, dacă nu o citesc într-o săptămână nu o mai termin atunci pentru că sunt prea multe cărți bune de citit și prea puțin timp. Dacă nu faci cumva o triere, poți risca să rămâi acaparat într-o carte pe care nu e momentul să o citești atunci.
- Te-a ajutat în vreun fel participarea la „Românii au talent”?
M-a ajutat oarecum. Nu mai trebuie să dau explicații părinților sau familiei de ce fac atâtea lucruri pentru promovarea lecturii. Cumva, asta a validat în mintea lor că ce fac eu e apreciat, valabil și validat și pentru cei din afară. În rest, campania care are deja aproape 4 ani jumătate a devenit între timp și o asociație culturală. Prin campania pe care o ducem ne străduim să ducem cărțile acolo unde oamenii sunt atenți și în ziua de azi asta înseamnă Facebook și televizor în România. De asta miza și strategia e să le facem cât mai prezente acolo, fie că e vorba despre Cărți pe față pe Facebook sau video-uri despre ce am făcut în campanie.
De exemplu, acum am și lansat evenimentul de Facebook pentru intrare gratuită la Grădina Botanică din Cluj cu o carte, ca să avem mai multă vizibilitate. Poate așa o să convingem cât mai multe grădini botanice din țară și din afara ei să ni se alăture.
- Cum ai ajuns la Tedx și ce implică acest lucru din partea ta?
Am fost speaker la TedxCluj la un salon, prin 2012, când făceam o platformă de consum colaborativ. Apoi am mai fost speaker la diferite conferințe, la care am vorbit inclusiv despre campanie. Dar acum la Tedx nu sunt speaker, sunt curatorul speakerilor la conferința TedxCluj. Asta înseamnă că eu invit oamenii să vină să vorbească la noi la conferință. Îmi place foarte mult această activitate pentru că am ocazia să interacționez cu oameni pe care îi admir. La ediția din 2018 am avut-o ca invitată pe Rita Carter care a făcut pentru BBC documentarul „Why reading matters” și a vorbit despre beneficiile lecturii dovedite științific.
- Ce cărți consideri că sunt un „must read” pentru orice iubitor de lectură?
Asta cred că e o listă foarte lungă. Încă e o mare diferență între ce le place tinerelor și tinerilor să citească în adolescență. Mie mi-a plăcut în adolescență „Romanul adolescentului miop” al lui Eliade, „Idiotul” lui Dostoievski, „Don Quijote de la Mancha”, dar toate au fost cărți cu protagoniști masculini. Poate că unor fete le-ar plăcea „Jurnalul Annei Frank” sau alte cărți cu protagoniste feminine. Și de aici lista continuă.
Ce recomand cu mare căldură e ca oamenii să citească autori contemporani consacrați pentru că au ocazia să îi întâlnească. E alta miza când știi că omul acela trăiește pentru că poți pune întrebări despre textul pe care l-a scris. Eu aș fi foarte încântat să-i pot pune întrebări lui Eliade, să-l întreb de unele dintre personajele pe care le-a creat și nu am cum să fac asta. Dar pe Elif Șafak sau pe alți autori români îi pot contacta și întâlni.
- Ce autor ți-a insuflat pasiunea pentru scris și citit?
Eliade prin „Romanul adolescentului miop” și o pleiadă de personaje ale lui, de la David care apare în „Huliganii” la „Întoarcerea din Rai”. Eliade în sine m-a fascinat și să vreau să citesc cât mai mult și să reușesc cândva să public și eu ceva.
- Chiar suntem „Ceea ce citim” dacă citim toate genurile de literatură?
Eu cred foarte tare că suntem ceea ce citim și de asta e important și să avem grijă și ce citim. În același timp e bine să începem să citim ceva și de acolo gusturile se educă și se rafinează. Dacă citim romane de dragoste și ajungem să citim 2-3 pe lună, poate o să reușim să trecem de la Sidney Sheldon și Sandra Brown la cărți de dragoste scrise de Isabel Allende sau alți autori care au multă substanță, nu doar dragoste.
- Ce sfat le-ai da tinerilor care vor să urmeze o carieră în zona de scris, dar sunt speriați de nereușită?
Să citească mult. Dacă nu o să le iasă să scrie, măcar se vor alege cu multă frumusețe, viață, conținut și substanță din cărțile pe care le citesc. Cu siguranță lectura le va dezvolta creativitatea și asta încercăm noi să demonstrăm prin campanie – că dacă citești minimum o oră pe zi, inevitabil ți se va dezvolta creativitatea. Dacă această creativitate va deveni sau nu și inovație și talent literar și cărți publicate și citite, asta e o altă discuție.
Dar cu siguranță că citind înveți niște lucruri utile în viață, cum e faptul că orice, sau aproape orice, problemă ai avea există mai multe soluții la ea și asta o înveți citind. Te întâlnești cu personaje care fac lucruri pentru a-și îmbunătăți situația la care tu nu te-ai fi gândit și îți dai seama că nu doar la ce te gândești e posibil să vină ca soluție într-o problemă. Înveți să comunici mai bine și să fii empatic. Dacă ai vrea să devii scriitor e important să citești foarte mult și chiar dacă nu devii scriitor, măcar devii un om mai bun.
Poate că în urma acestui interviu, mulți vor începe să își pună întrebări despre lectură. Personal, am remarcat câteva nume cărora vreau să le dau o șansă din cele spuse de Victor. Pe el îl puteți găsi în principal pe pagina de Facebook de la „Cărțile pe față” unde vă așteaptă multe recomandări de cărți și evenimente inedite. Go check it out!
