Care este nivelul corupției în România din acest an?

Care este nivelul corupţiei în România din acest an?

Care este nivelul corupţiei în România? Doar noi ne confruntăm cu această problemă? Desigur că nu.

Corupția este un fenomen care se regăsește la nivel mondial. Nicio țară, oricât de puternică și de bogată ar fi, nu poate pretinde că este imună. Principii precum respectarea legii, transparența și responsabilitatea instituțiilor democratice sunt adesea încălcate de către funcționarii publici din toate sferele de activitate și de pe toate palierele de ierarhizare.

În literatura de specialitate nu există o definiție unanim acceptată a conceptului. Interesul pentru studiul corupției a apărut încă de pe vremea lui Platon. În concepția filosofului, lăcomia umană este sursa corupției.

Warren dezvoltă idea conform căreia natura umană este principala cauză a corupției. El afirmă că ,,urmărind să își satisfacă această lăcomie, persoanele sau grupurile corupte cauzează excluderea unor categorii sociale din procesele decizionale care îi afectează direct, rezultând un deficit de democrație”.

Cu toate astea, diferențele substanțiale între nivelurile de corupție din diferite țări au determinat abandonarea teoriei lui Platon.

Cum poate fi definită corupția?

Literatura de specialitate reţine cel puțin trei moduri prin care poate fi definită corupția:

1. Din perspectiva interesului public. Friedrich a formulat următoarea definiție: „vorbim despre corupție ori de câte ori un deținător al puterii, un funcționar public sau orice ocupant al unei funcții publice este determinat, prin recompense financiare sau de altă natură, de exemplu promisiunea unei promovări, care nu este prevăzută de lege, să întreprindă acțiuni care îl favorizează pe cel care oferă recompensa, cauzând în acest fel prejudicii publicului și intereselor sale”. Însă dificultatea de a defini concret și precis interesul public atrage numeroase critici asupra acestei teorii.
2. Raportarea la îndatorirea publică/oficială. Nye identifică un comportament corupt în situația în care anumite activități deviază de la îndatoririle formale în favoarea unor câștiguri private, pecuniare sau de statut.
3. Din perspectiva economică. Susținătorii acestei teorii consideră că prețul prestabilit, care trebuie plătit de un client pentru un serviciu public, este prea mare.  Așadar, asta înseamnă că el este forțat de situație să apeleze la alte mijloace precum mita sau traficul de influență. De altfel, aceasta este teoria cea mai realistă.

Care este situația în România?

Este bine știut faptul că nivelul corupţiei în România este ridicat. Însă, pentru a putea identifica instrumentele necesare combaterii fenomenului, se impune o monografie a societății.

Nivelul ridicat al corupției dintr-un anumit sector va determina, negreşit, apariția unor fenomene similare în toate celelalte instituții cu care acesta interacționează. Atfel, toate vor cădea pradă precum un domino.

România, la fel ca majoritatea fostelor state comuniste, a cunoscut o criză socială de amploare în perioada postdecembristă, care a determinat astfel apariția sentimentului de nesiguranţă resimțit de către cetățeni. Trecerea fulgerătoare a României de la sistemul economiei centralizate la cel capitalist a provocat o izbucnire a fenomenului corupției.

Raportul Transparency din acest an situează țara noastră pe locul 24, la egalitate cu Ungaria. Se observă, totuși, o îmbunătățire faţă de anul trecut. Atunci, nivelul corupţiei în România era încadrat pe locul 26 în cadrul Uniunii Europene.

Clasamentul este întocmit pe bază de puncte. Acestea sunt acordate pe o scală de la 0 la 100. Față de anul 1997, când România a fost inclusă pentru prima dată în IPC global, s-au înregistrat progrese importante.

Bineînţeles, societatea civilă a jucat un rol extrem de important în cadrul progreselor.

sursă foto: cugetliber.ro