Când vine sâmbăta mergem la muncă
Fără un loc de muncă, cu o asigurare medicală care expiră în cîteva zile și cu un copil pe drum, Guy, protagonistul nostru, se află într-o situație care pare fără scăpare. Creditorii sunt la un pas de a-i ridica mașina, iar orice intenție de a se angaja ca arhitect, domeniu în care s-a specializat, se termină cu un eșec total. În pană de soluții, soția sa îi înmânează un număr de telefon, în speranța că acesta va accepta un post temporar de curier. După lungi discuții în contradictoriu, acesta sună și obține un interviu.
Acțiunea comediei debutează abrupt, la scurt timp de la începerea filmului, când Guy adresează inevitabila întrebare: „Ce livrez?” Răspunsul angajatorului, fără niciun fel de ezitare este scurt și la obiect „Fete”. Deși șocat de auzul veștii, acesta nu are încotro, și acceptă locul de muncă, cu gândul la soția sa și la viitorul copil, promițîndu-și că nu se va implica emoțional în această poveste. Postul de „curier” era de fapt o combinație între șofer personal și gardă de corp pentru trei fete care câștigau bani sâmbătă noaptea cât pentru o săptămână întreagă de muncă.
Filmul este o succesiune de scene tragi-comice și amuzante, în care soția, vizibil depășită de situație, oscilează între sfaturi: ba își cheamă soțul acasă, ba îl îndeamnă să nu-și abandoneze job-ul. Linia melodică lentă din fundal completează sentimentele contradictorii ale viitoarei mămici, în timp ce Guy se străduiește din răsputeri să se acomodeze cu noul loc de muncă. Deși la un moment dat bate în retragere, îl chinuie gândul că fără bani nu va putea fi un tată bun pentru copilul său. Așa că întoarce mașina și revine la locul de muncă.
Comedia este una tipic americană, cu o acțiune liniară, în care personajele sunt mereu la un pas de a călca strâmb. Cu toate acestea, puține sunt situațiile când dau cu adevărat de bucluc. Personajele au puține trăsături de caracter, dar acestea sunt definitorii, iar defectele și banii făcuți într-un timp foarte scurt sunt cele în jurul cărora se conturează acțiunea. Dincolo de clișeele tipice filmelor americane de comedie, actorul Jason Biggs se integrează perfect în poveste, mimica facială și gestica definind caracterul protagonistului. Nici acțiunea nu este una atât de previzibilă, iar lupta interioară a personajelor are un fundament solid. Chiar și așa, nu poți afirma că filmul te invită la o introspecție interioară și nici nu-ți schimbă viziunea despre lume, dar realizează exact ceea ce promite. Îți poate face o seară de sâmbătă un pic mai frumoasă.
Sursă foto: weliveentertainment.com
