Expresia „Hai să ne plimbăm prin mall” parcă nu-ţi mai creează în minte tabloul cuplului în care domnişoara are musai duck face, iar tânărul tricou mulat. Nu dacă locul de întâlnire e terasa de la Mall Promenada. La ultimul etaj al mall-ului e un loc cu moviliţe acoperite cu iarbă, tufe mici de levănţică şi bănci colorate. În afară de terasele care amintesc de ideea corporatistă, acoperişul de la Promenada e un colţ rupt de tradiționalul mall. Dacă stai pe iarbă şi vezi cerul în loc de pereţi şi acoperiş poţi să uiţi că eşti într-o capitală europeană în care toate formele de poluare sunt în floare. E îndeajuns de boem, încât o carte pe care o citeşti ar putea ţine cu succes locul unei cafele. Iar dacă te sincronizezi cu evenimentele cu proiecţii de filme sau concerte, izul de festival e inevitabil.
Tot la capitolul cum să aducem cultură mai aproape de oameni şi într-o formă uşor digerabilă intră şi teatrul în aer liber. În această perioadă (până pe 27 iulie inclusiv) la Promenada se desfăşoară un festival de teatru care şi-a propus să aducă spectacolele independente într-un spaţiu neconvenţional. După modelul cu muntele care vine la Mahomed, aşa şi arta se adaptează, ca să ajungă cât mai repede şi mai uşor la cât mai multe categorii de oameni. Intenţia e bună, de apreciat. Rezultatul? Nedemn de laude.
În primul rând, festivalul atrage prin intrarea liberă, dar asta nu înseamnă neapărat că poţi privi un spectacol de teatru pe gratis. Asta pentru că ajungi să vezi spectacolul în adevăratul sens al cuvântului doar dacă ocupi una din mesele de la terasa din fața scenei. Pentru asta trebuie să ajungi cu aproximativ o oră înainte de cea programată pentru începerea spectacolului. Iar după asta trebuie să comanzi ceva din meniul în care preţurile sunt în spiritul cartierului Floreasca şi, în general, în rândul celor din mall. Adică mari, da, v-aţi prins. Şi dacă te încăpăţânezi totuşi să simţi că ai venit la teatru, te aşezi relaxat pe iarbă, dar trebuie să faci un efort de imaginaţie, pentru că nu reuşeşti să vezi prea multe din ce se întâmplă pe scenă. Deşi n-ai avea de ce să te plângi, şi teatrul radiofonic are farmecul lui. Aşadar, scena e plasată strategic.
În al doilea rând, este perfect normal ca într-un loc în care oamenii vin sa se destindă să aduci o montare simplă, ruptă din cotidian şi în care tot mai mulţi să se regăsească şi astfel să placă. Ceea ce eu nu cred că a fost normal este că spectacolul „Femeile din viaţa mea” ne supune la o ceartă continuă, prelungă. Şi la genul de comic la care oamenii râd la înjurături. Asistăm la o discuţie între trei femei care parcă adaptează serialul „Sex and the city” într-o formă autohtonă. Rhonda, Judy şi Billie intră în categoria celor care, deşi au o carieră de succes, sunt evident nemulţumite de poveştile de dragoste în care au intrat la un moment dat. Motivele se întind între căsătorie eşuată şi faptul că toţi bărbaţii întâlniţi până atunci erau gay. Actriţele Letiţia Vlădescu, Cristina Florea şi Raluca Ghervan alunecă uşor înspre o exagerare, şi parcă uita să trateze situaţiile la modul firesc şi să-şi joace rolurile cât mai natural.
Festivalul de teatru în aer liber de pe terasa Promenada e un prilej bun să experimentezi fenomenul în sine, să te bucuri de o privelişte frumoasă şi o atmosferă foarte degajată în timp ce auzi în difuzoare replicile de pe scenă. Dar dacă vrei teatru, în toată puterea cuvântului, n-o să-l primeşti.