Ani la rând am suferit din cauza preţurilor ridicate la haine. Mergeam cu prietena mea prin magazine să vedem ce se poartă ca să ştim după ce ne uităm apoi în magazinele cu preţuri mici. Ne permiteam obiectele vestimentare de bază, o pereche de blugi de două ori pe an, palton/geacă şi eventual tricourile care ajungeau la preţul cel mai mic la reducerile finale.
Mi s-a părut tot timpul că din cauza asta eram forţată să nu am un stil al meu, atunci când eşti obligată de împrejurări să îţi cumperi anumite haine, se pierde din originalitate, cred eu. Originalitatea vine din creativitate, iar în cazul nostru creativitatea se pierdea în preţuri şi numărul limitat de haine.
Pe lângă faptul că nu ne permiteam hainele din magazine, ne dădeam seama pe zi ce trece de calitatea hainelor, care se degrada de la an la an. Aveam din nou o problemă, haine scumpe calitate proastă. Multă vreme a trecut până să îmi dau seama de soluţie, a fost nevoie de prietenul meu. Da, de un băiat!
Când l-am cunoscut, am observat la el stilul lui puțin învechit, dar unic în acelaşi timp. Era ceva plăcut în puloverele largi pe care le purta. Am aflat apoi ca el îşi cumpără hainele din second hand-uri. Mi-a spus de preţurile incredibil de mici, de varietatea hainelor şi de cât de bine te simţi când după lungi căutări găseşti ceva ce ţi se mulează pe stilul tău. Că e ca o vânătoare de comori. Şi aşa am plecat la cumpărături cu prietenul meu cu 50 de lei în buzunar, cu inima puţin îndoită.
Trebuie să înţelegeţi că nu e treabă uşoară să faci cumpărături la second hand, presupune un traseu, o selecţie atentă a lor şi multă răbdare la tine. Primul meu traseu a început de la Ştefan cel Mare intersecţie cu Lizeanu, vizavi de Bellagio. Acolo sunt două second-uri, mi-am găsit acolo un hanorac de la Diesel de culoarea muştar, 2 lei. Cămaşa cu buline superbe de purtat pe plajă, 2 lei. Am mai găsit un pulover din caşmir(pur). Am simţit puterea caşmirului pentru modestă suma de 15 lei. El şi-a găsit o geacă de iarnă umplută cu fulgi de gâscă prin care nu trece nici cel mai aprig vânt, a scos din buzunar 50 de lei pentru ea, în condiţiile în care o geacă modestă de iarnă e cel puţin 150 de lei. O jachetă de primavară-toamnă de la S.Oliver cu 13 lei şi trei cămăşi cu imprimeuri speciale, toate la preţul de la 10 lei. Am terminat traseul la second-urile de la Baba Novac cu pungile pline şi cu 10 lei rămaşi din cei 50.
Am găsit tot ce îmi povestise el. Diferenţa între hainele din mall şi cele din second hand este ca la mall tu cauţi hainele, în second pare că hainele te găsesc pe tine. Şi că atunci când fac shopping la second hand banii sunt mai puţin importanţi, norocul ar trebui să te intereseze mai mult.
Preferatele mele au devenit cele de la Lizeanu, apoi Baba Novac, Mania Obor, Monda pe două etaje de la 1 Mai, cele de pe calea Rahovei şi toate cele mai mici, pentru că acolo găseşti cele mai ascunse comori. Şi nu în ultimul rând second hand-ul din Voluntari(lângă Metro). Un second hand al unor chinezi care aduc tot ce găsesc în târgurile din Germania. Antichităţi, cărţi, viniluri, mobilă, electronice, veselă, biciclete şi o hală întreagă de haine. Timp să ai pentru toate.
Am găsit în pelerinajele mele pe la second hand-uri firme mari la preţuri incredibil de mici. Blugi Levis la 10 lei, cămaşa Dolce&Gabana 15 lei, cămaşa cu elefanţi 1 leu, pantofi şi ghete la preţuri de 15-20 de lei.
Pe lângă faptul că fac shopping cu bani puţini, acum am ocazia să îmi construiesc un stil care se mulează pe sufletul meu bătrân. Găsesc haine pe care nu le mai văd la nimeni decât printr-o coincidenţă absurdă. Găsesc haine încărcate de trecerea timpului şi cu un design şi stil unic. Moda accesibilă din ziua de azi mi se pare că nu mai lasă loc de originalitate. Toate magazinele urmează acelaşi tipar, acelaşi trend şi preţuri incredibil de mari pentru o calitate care lasă de dorit.
