„Call me a Jew” este un documentar austro-israelian lansat în anul 2012. Implicarea unei mari părţi a populaţiei austriece în procesul de exterminare nazist se resimte până în ziua de azi. Subiectele legate de Holocaust au fost multă vreme un tabu atât pentru supravieţuitori, cât şi pentru urmaşii lor. Mai există încă acest tabu? Cum trăiesc astăzi supravieţuitorii şi ce amintiri au păstrat din perioada Holocaustului?
Tinerii israelieni ascultă poveştile bunicilor despre trecutul din lagărele de evrei. Cuvântul Shoah este tabu. Filmul prezintă interacţiunea dintre supravieţuitori şi copiii acestora. Filmul este construit în întregime din interviurile cu supravieţuitorii, care vorbesc despre copilăria din Austria sau despre antisemitism. Unii dintre ei fiind foarte mici, nici măcar nu realizau că ar fi evrei pentru că acasă acest lucru nu era o problemă. Filmul interacţionează cu a doua şi a treia generaţie de evrei, care trăiesc în Israel sau în Austria. Prin mozaicul de interviuri, filmul conectează ce a fost înainte şi ce este acum pentru a trage anumite concluzii din trecut. Filmul este totodată şi o lecţie pentru privitorii care doresc să afle mai mult despre ideologiile rasiale, dar şi despre ura dintre rase şi pentru anumite rase. De ce a existat şi de unde a pornit?
Imaginile şocante ale Holocaustului ne lasă fără cuvinte. Interviurile sunt emoţionante şi supravieţuitorii Holocaustului îşi amintesc cu tristețe de familie şi de prietenii pe care i-au pierdut. Filmul are tendinţa de a te atrage să simpatizezi cu protagoniştii, să împarţi aceleaşi păreri sau nu. Pentru evreii supravieţuitori a fost greu să vorbească nepoţilor despre această experienţă. Tânăra generaţie din Israel se luptă pentru democraţie şi pentru păstrarea identității. Sentimentul libertăţii este mai presus de orice. Singura dorinţă a supravieţuitorilor este să nu fie niciodată istoria lor uitată pentru că înainte de a fi evrei, ei sunt oameni .
Cristiana Salahoru
