IMG_1098

„Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea.” Ludwig van Beethoven

Încercând să găsesc definiţia bunătăţii, am primit răspunsuri diferite de la fiecare persoană. În final, am ajuns la concluzia că bunătatea nu are o definiţie şi că nu pot să o explic în cuvinte, dar pot spune că ea este ceea ce un om poate oferi sau primi… Am aflat, totuși, că bunătatea te face mai fericit, poate chiar mai sănătos sufletește. Bunătatea e molipsitoare și ghici ce? NU COSTĂ NIMIC. Este un act asupra căruia putem reflecta cu toții, este o alegere. Poate că nu realizăm acest lucru, dar în fiecare moment din viață, suntem liberi să fim buni.

Fiecare om percepe bunătatea într-un mod unic. Toţi o experimentăm şi toţi o oferim, dar diferit.

Bunătatea e esenţa vieţii noastre, e pace, răbdare și acceptare. Originea bunătății este una divină. Ea derivă din iubire, din iubirea pentru frumos, din iubirea pentru oameni. Acesteia îi sunt asociate calităţi fără de care n-ar fi completă: compasiunea, bunăvoinţa, toleranţa, blândeţea, dărnicia, admiraţia, fiind numai cele mai semnificative.

„Bunătatea este o limbă pe care surdul o poate auzi, iar orbul o poate vedea”, spunea Mark Twain. Lumea aşteaptă să vadă și să simtă în noi bunătatea, nu doar să audă vorbele goale pe care le rostim, spunând că suntem buni. Oamenii vor să vadă în noi un exemplu. Însă, grăbiţi să ardă etape în evoluţia lor spre nicăieri, de cele mai multe ori, aceștia nu mai au timp să se aplece asupra nevoilor altora. Să fii bun necesită efort şi înţelegere. Să fii rău nu cere nimic, nici măcar să gândeşti: dai curs pornirilor primitive din tine şi răul este gata făcut.

La naştere, caracterul fiecăruia este o pagină albă, iar modelele urmate ne formează atitudinea. Educaţia este primordială. Poate de aceea părinții ne spuneau povești pline de morală și de eroi care triumfau înaintea răului. Ulterior, întâmplările din viaţă definitivează educația primită și valorile insuflate de părinți. Pe unii, încercările îi fac să fie mai buni. Pe alţii, însă, îi înrăiesc, aceștia neînţelegând nimic din ceea ce trăiesc. Devin egoişti, orgolioşi, invidioşi care ajung să se bucure de răul altora. Deşi nu se poate spune că este mai uşor să fii bun, decât rău, din fericire există oameni care se pun în slujba binelui şi a bunătăţii, indiferent de eforturi, echilibrând astfel balanţa lumii.

„Dupa verbul a iubi, a ajuta este cel mai frumos verb din lume.” Bertha von Suttner

Zilele trecute am dat peste un filmuleț cu un puști de 11 ani care, luând parte la un experiment, a fost lăsat să tremure de frig într-o staţie de autobuz din Oslo. Îmbrăcat mult prea subţire pentru iarna din nordul Europei, copilul tremura pe bancă fără să ceară ajutorul nimănui, în timp ce o cameră ascunsă, instalată peste drum, urma să înregistreze câţi oameni îl vor ajuta pe micuţ din proprie iniţiativă.

Reacția norvegienilor m-a uimit. Majoritatea oamenilor i-au oferit copilului hainele lor. Chiar și acesta a fost surprins de rezultatele experimentului și spune că în două zile de filmări, au fost doar trei persoane care nu s-au implicat. Deci se poate, există bunătate, există oameni cărora le pasă!

Cu toții avem nevoie de un gând bun din când în când. Cu toții avem nevoie de oameni buni în jurul nostru, care ne inspiră să facem fapte bune. Și avem nevoie de inspirația celorlalți pentru a da mai departe bunătatea noastră, pentru că „niciun gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar”.

Redactor: Adina Vintescu

Fotograf: Dana Alecu

Comentarii

comentarii