Forfotă, muzică, noroi și întrebarea urlată la telefon: „Unde ești?”. Acestea sunt cuvintele care descriu cel mai bine cea de-a doua zi de B’ESTFEST Summer Camp 2013. În timp ce la televizor puteai să vezi străzi din București inundate, la B’ESTFEST vremea a ținut cu petrecăreții din Tunari și a lăsat ca suvenir doar noroiul și cerul înnorat.

de Cristian Vasile(Igu)

În cazul meu, ziua a început cu White Walls, care ne-au făcut să uităm până și de ploaia care dădea semne că ar vrea să înceapă. Constănțenii ne-au purtat într-un carusel de sunete care ți se strecurau pe șira spinării și îți ieșeau prin pori. După câteva melodii de pe noul album, au încheiat cu „Friends for a while”, unde până și cameramanul de lângă toboșar a început să dea din cameră. Între timp, pe scena Ciuc de lângă, deja se formase o mare de oameni de toate vârstele. Urmau să cânte Subcarpați. În câteva secunde, băieții au luat frâiele mulțimii și au făcut-o să vibreze în ritmuri 100% românești, marca Bean&Co.

Am zis să încerc noroiul și în alte zone, așa că am pornit la explorat. În traseul meu am dat de spermatozoizi ambulanți, graffiti, biscuiții Tuc și Vodafone, care avea câte o soluție pentru orice problemă, indiferent că erai în rețeaua lor sau nu. Cel mai mult m-a fascinat partea de bâlci a B’ESTFEST-ului, unde găseai mașinuțe tamponate, leagăne, tobogan gonflabil, toate îmbinate de minune cu hiturile verii care răsunau strident din boxe. Diversitate până la capăt. În rest, în toată partea de est era liniște și pace. În standurile de tricouri cu trupe, accesorii, haine handmade sau de designer ai fi putut să auzi și greierii cântând, dacă nu era iurta Incubator unde oamenii zâmbeau și dansau încontinuu, indiferent de ora la care treceai.

M-am întors la scena Ciuc, de data asta pentru Nneka, care, printre melodii, și-a exprimat repulsia față de corupție, ne-a îndemnat să nu ne lăsăm călcați în picioare și să luptăm pentru convingerile noastre. Tânăra nigeriană a cântat din suflet pentru sufletele din fața scenei, care abia la melodia „Heartbeat” au început să se trezească. O dovadă că artiștii aduși anul acesta la B’ESTFEST sunt cunoscuți și nu prea.

După Nneka, nu a trebuit să ne deplasăm prea departe, fiindcă pe scena de lângă și-au făcut apariția Coma. La „Coboară-mă-n rai” am început în sfârșit să simt că sunt la un concert rock, fiindcă publicul și-a ieșit complet din amorțeală, lăsând muzica să le invadeze simțurile. Senzația a continuat pentru mine în cortul Jagermeister, unde Breathelast au dat frâu liber imaginației. Pogo,  crowd surfing, headbang, toate englezismele posibile au explodat de energie în micul spațiu improvizat.

După festinul nu-metal-alternative, am urmărit cum crește furnicarul din cortul Vodafone unde cânta ROA. Prinsă într-un du-te-vino continuu în care admiram luciul paharelor aruncate pe jos, auzeam cum oamenii se plângeau că n-au cântat „Ne place”.

În ciuda sunetului de bună calitate și a artiștilor, B’ESTFEST primește și bile negre. Multă lume s-a plâns de apă și bere, de cele mai multe ori caldă sau răsuflată, însă oferită cu mare drag pe un jeton. De asemenea, pâinea, sandvișurile sau clătitele se vindeau chiar dacă erau vechi de o zi, de la două jetoane în sus. În contextul în care nu dădeai decât 6 ron pe un jeton.

Cu toate acestea, experiența a meritat pentru artiștii veniți să cânte și diversitatea la care ai acces indiferent de cât de ciudate îți sunt gusturile. Mai ales că nu oricând ți se oferă ocazia să vizitezi comuna Tunari.

Text: Dana Alecu

Foto: Cristian Vasile(Igu) – București optimist

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here