Știu dragilor. V-ați plictisit. Și vă înțeleg. Bine, nu vă înțeleg… but it’s nice to be nice, you know? OK, nu aș vrea să fiu într-atât de rea încât să spun că niciunui bărbat nu îi plac filmele romantice (deși e adevărat), așa că voi face un compromis (cuz that’s just the kind of woman I am). O să spun că 99% dintre bărbați preferă să stea în ger sau să meargă prin deșert (măcar acolo pot avea iluza optică că văd un meci) decât să se uite la un rom-com cu partenera. După cum ar spune și Kevin Hart: „Let me explain!”. Bărbații trăiesc cu impresia că femeile se uită la filme romantice pentru că își doresc să petreacă… oh, nu știu… Valentine’s Day și orice alt moment cu actorii din acele filme. Bun. Dar să fie doar atât? Am observat că bărbații sunt mereu indignați de comportamentul actorilor din film, atunci când sunt totuși obligați de parteneră cu un kalashnikov să se uite sau plasează ea strategic un sniper (a.k.a. her BFF) cu un Cheytac .408 cal la blocul vecin cu ținta fix spre inimă, pentru că after all… it’s all about the love baby. Am I right?
Dacă să spunem, partea fizică, se mai poate rezolva cu mersul la sală, ei bine, comportamentul va fi imposibil să fie schimbat într-unul atât de romantic. Pe bărbați îi deranjează că la filmele romantice noi avem reacții de genul după o scenă plină de emoție: „Vai, iubi! Uite! Ai văzut?!” sau „Awww…. Ce drăguț! Vezi, iubire? Vezi?!” și bine cunoscutul „Uite iubi, de ce nu poți fi și tu așa?!”. E frustrant, îmi dau seama. Sincer, nu aș vrea să fiu voi. Acum sper să nu vă așteptați să spun că vă înșelați. No sir. Femeile chiar își doresc bărbații din filmele romantice. Da, în vise.
Nu știu cum credeți voi că funcționăm noi femeile, dar nu suntem atât de visătoare pe cât vă imaginați voi. Faptul că da, ne dorim un Tom Hardy, un Ryan Gosling, Ryan Reynolds sau Jake Gyllenhaal asta nu înseamnă… ei bine… nimic. Nicio femeie nu se uită la filme romantice, gândindu-se că are vreo șansă cu cei menționați de sus.
Bine… poate prin generală să fi avut așa aspirații. Dar sincer, my mom didn’t raise her no fool. E atât de departe perioada aia, încât acum o numesc preistorie. Și am realizat că părerea bărbaților cu privire la motivul pentru care ne uităm noi la filme romantice nu contează. Și știți de ce? Pentru că nu o să înțeleagă.
Adevăratul motiv pentru care noi ne uităm la filme romantice este următorul: suntem conștiente că voi niciodată nu veți putea să vă comportați așa cum se comportă bărbații ăia perfecți din film. Am fost prea dură? Well, that was just me being nice. Noi ne uităm la filmele alea stupid de romantice și clișeice pentru că știm că în viața reală voi nu o să faceți nici măcar jumătate din lucrurile pe care fac ei.
Știm că dragostea aia pe care ne-o bagă pe gât Hollywood-ul a existat în mintea noastră, pe vremea când jucam șotron. Acum a dispărut. Do you know what got in the way? Vă spun eu: viața. That’s who. Bărbații nu mai luptă pentru dragoste, iar pentru că ei au început să creadă că „toate sunt la fel” am început și noi să gândim același lucru. It’s only logical.
Știți gesturile alea mărunte pe care le faceți de cele mai multe ori de gura noastră? From the top of my head: o rezervare la teatru, film, un mic dejun la pat, o plimbare în parc, o excursie spontană, o floare and so on. Era un timp în care ele veneau în mod natural, firesc. Acum nu. Au devenit atât de mecanice, stângace, calculate, robotice, încât chiar și atunci când le faceți, nu mai înseamnă nimic.
Dacă bărbații din filmele romantice au ajuns să fie ce nu sunteți voi, cei din viața reală… adică: atenți, loiali, sensibili, sinceri, deschiși… atunci, Houston we have a problem. Dar nici ei nu cred că o pot rezolva.
sursa foto: Tumblr.com
