2

Au trecut șapte ani de la apariția primului joc din seria Assassin’s Creed și compania Ubisoft nu dă niciun semn că s-ar opri curând din continuarea acestei celebre francize. Să fim sinceri, nu ar avea nici un motiv să se oprească, atâta timp cât banii curg în conturile lor precum ploaia din zona ecuatorială inundă acele zone. Hai să lăsăm acest „secret la o parte, cum că marile companii fac jocuri pentru bani, nu pentru consumatori, și să vorbim despre seria Assassin’s Creed și cum a evoluat ea în timp.

Este una dintre seriile mele preferate de jocuri alcătuită (momentan) din șase părți principale, plus multe spin-off-uri, benzi desenate, scurtmetraje și tot așa. Ce pot să spun? Este o franciză care s-a extins mult prea mult și care a uitat de unde a plecat. Mi-a plăcut foarte mult ideea seriei, faptul că ești un om care intră într-un program pentru a vedea amintirile strămoșilor tăi. E original și palpitant faptul că ai ocazia să vezi și să ”trăiești„ cele mai importante părți ale istoriei noastre, dar văzută cu totul și cu totul altfel. Pe scurt, seria se axează pe lupta dintre asasini și templieri, cum au modificat ei istoria noastră. În continuare am să vorbesc despre cele șase mari jocuri și am să le poziționez în funcție de cât de bune au fost, de poveste și de gameplay.

Assassin’s Creed II (2009)



Atmosfera este copleșitoare, acțiunea petrecându-se în perioada Renașterii. Orașele sunt foarte bine realizate și detaliate, aici vorbesc de Florența, Veneția, Toscana și Forli. Personajul principal este Ezio Auditore da Firenze, un erou cu șarm, carismă și devotament pentru ceea ce face. M-am întâlnit cu personaje istorice precum tânărul Leonardo da Vinci, Niccolò Machiavelli, Lorenzo de’ Medici și mulți alții. Gameplay-ul a fost îmbunătățit față de primul joc adăugându-se multe lucruri noi. Te poți folosi de apă ca să te ascunzi (în primul joc, atunci când cădeai în apă, mureai), poți închiria mercenari sau dame de companie care să te ajute în misiuni, plus upgrade-uri la personaj.

Assassin’s Creed IV: Black Flag (2013)

Deși au deviat foarte mult de la poveste, Ubisoft s-au întrecut pe ei cu acest joc. Inițial am fost sceptic cu privire la el și nu am vrut să-l joc pentru că nu îmi plac pirații. Într-un final m-am gândit să mă apuc de el, dacă tot le-am jucat și pe celelalte. După aproape 24 de ore de jucat pot spune cu mâna pe inimă că merită nota 10. Perioada pe care o abordează este Era Colonială, mai precis Epoca de Aur a Pirateriei. Personajul principal este Edward James Kenway, un pirat devenit asasin din greșeală. Sunt foarte multe lucruri de făcut în acest joc și mai toate cu folos. Harta este imensă și plină de conținut. Și mai e și Barbă Neagră pe acolo.

Assassin’s Creed (2007)

L-am pus pe locul trei din cauza celorlalte jocuri. La început a fost ceva nou. Nimeni nu prea știa exact ce se petrece. La vremea lui a fost un inovator. Acum că am mai multe jocuri din seria asta, pot să-l compar. Gameplay-ul este repetitiv, sunt doar trei orașe (Ierusalim, Acre, Damasc) în care faci același lucru. Te duci, faci pe detectivul și la final îl omori pe cel pe care îl căutai. Personajul principal este Altair Ibn-La’Ahad, un asasin excepțional cu o fire puternică și autoritară.

Assassin’s Creed: Revelations (2011)

Este al patrulea joc din serie (Assassin’s Creed IV: Black Flag este al șaselea). Este interesant pentru că poți juca și cu Ezio Auditore da Firenze și cu Altair Ibn-La’Ahad. Este o combinație interesantă, un fel de Inception (2010). Mi-a plăcut povestea și Constantinopolul (1511) cum a fost realizat. În rest, nimic special.

Assassin’s Creed: Brotherhood (2010)

Este al treilea joc din serie. Din punctul meu de vedere trebuia să fie un DLC (Downloadable content) pentru Assassin’s Creed II, nu un joc de sine stătător, așa cum a fost scos pe piață. Este scurt și ai un singur oraș mare (Roma). L-am jucat pentru că voiam să văd continuarea poveștii. Tot Ezio Auditore da Firenze este personajul principal.

Assassin’s Creed III (2012)

Este al cincilea joc din serie și cea mai mare dezamăgire a mea, presupun că și a fanilor de pretutindeni. Putea foarte ușor să fie cel mai bun Assassin’s Creed, cel mai bun! Nu înțeleg ce s-a întâmplat, dar nu le-a ieșit deloc cu jocul ăsta. Să mă explic. Perioada din joc (1753-1783) este Revoluția Americană, adică George Washington, Thomas Jefferson și toate evenimentele interesante care s-au întâmplat în acel timp. Orașele sunt Boston, New York și alte mici locații. Nu m-am simțit ca și când aș juca în perioada aceea. Totul era plictisitor și monoton. Orașele la fel, generice. Puteau să exploateze la maximum Revoluția Americană, să inventeze tot felul de conspirații ciudate… Pe lângă toate acestea, personajul principal e neinteresant și are următorul nume: Connor Ratonhnhaké:ton. Cum pot eu să mă atașez de personaj când eu nu pot să-i pronunț și să-i țin minte numele? E penibil. Nu am putut să-l termin de plictiseală, m-am lăsat de el pe la jumătatea poveștii și m-am uitat pe net să văd cum se termină. Nu e un joc prost, dar e mediocru.

Cam asta a fost tot ce am avut de spus. În cazul în care credeți altceva sau aveți ceva de adăugat,vă invit să lăsați un comentariu mai jos sau pe pagina noastră de Facebook.
Bonus, Assassin’s Creed Unity trailer

Sursă foto: Google Images

Sursă video: Youtube

„Stay hungry. Stay foolish.”