Ne spune tare și răspicat că arta nu mușcă! Și tot ea este cea responsabilă pentru scrisorile caligrafice cu care poate te-ai întâlnit în călătoriile tale cu metroul. Și să nu uităm de perioada în care muzica clasică răsuna la metrou, întregită de numere de balet ce te făceau să mai pierzi un tren… Ei bine, pentru toate acestea o tragem la răspundere pe Loredana Munteanu, tânăra care vrea să aducă arta cât mai aproape de noi. Despre vechile proiecte și cele ce vor urma, cât și despre artă și alte destăinuiri, le-am discutat pe toate cu aceasta în interviul următor.
1. De unde a pornit ideea organizației non-profit „Arta nu mușcă” ?
Ideea a apărut ca și experiment studențesc pentru teza de disertație. La scurt timp după finalizarea masteratului, am fondat ONG-ul cu același nume, din dorința de a promova arta, fără să fi făcut artă. Dar aveam o doză necontrolată de entuziasm, energie și creativitate (încă e, uhh).
2. Știu că ai studiat la Institutul de Arte din Londra, astfel că te întreb în ce constă înclinația ta spre artă?
La Londra am studiat preponderent despre arta contemporană și business-ul din spatele ei. Mărturisesc că rămân fascinată în continuare de lucrările renascentiste și impresioniste, cu focus pe sculptură și pictură.
3. Cine iți mai este partener în proiectul „Arta nu mușcă”?
Plecând de la premisa că lucrurile trainice se fac în doi, am cooptat-o pe Cristina Dobrescu. Nu eram prietene, doar simple cunoștințe, și am rezonat în „acea” discuție. Ea lucra în contabilitate la vremea respectivă, însă a doua zi și-a dat demisia și am început să lucrăm împreună!
4. Mai concret, ce promovează pagina „Arta nu mușcă”?
Pagina „Arta nu mușcă” promovează consumul cultural! Provoacă la frumos, generozitate și pledează pentru crearea unei comunități istețe, care are grijă ca timpul liber să fie unul calitativ.
Festivalul de Muzică Clasică de la Metrou
5. Povestește-mi despre „Festivalul de Muzică Clasică de la Metrou”! Cum s-a desfășurat acest proiect în ediția de anul acesta?
„Festivalul de Muzică Clasică la Metrou” a fost primul proiect de anvergură pentru noi, pentru Metrorex, pentru publicul larg. Am dorit să oferim tinerilor artiști alte „săli de spectacole” din lipsă de astfel de spații, să promovăm muzica clasică (încă considerată elitistă), într-un mod inedit și #cool și de a oferi valoare culturală celui mai populat spațiu public din București: metroul. Practic, pentru cinci zile, pe platformele celor mai tranzitate patru stații au loc spectacole de muzică clasică și diverse momente artistice. „Ediția 4” din aprilie a venit cu o premieră pentru România: peronul Unirii 1 a găzduit primul concert al unei orchestre: Orchestra Simfonică București cu participarea soliștilor: Diana Gheorghe (soprană) și Alin Stoica (tenor). Mai mult, numerele de balet clasic adunau oameni care pierdeau tren după tren, fascinați de tot ce se întâmplă. Grijile se lasă în subteran pentru a trece la suprafață!
6. Ce îmi poți spune despre proiectul „Livrez dragoste”, realizat la metrou cu ajutorul scrisorilor călătoare?
„Livrez Dragoste” este proiectul nostru de suflet care se desfășoară zilnic de vreo doi ani încoace. Este un atelier contemporan de scris și de livrat scrisori caligrafice ca pe timpuri, oriunde în lume. Din dorința de a le oferi oamenilor emoția primirii unei scrisori, am desfășurat diverse campanii offline gratuite, sub titlul #ScrisoriCălătoare. Am decorat scaunele de la metrou cu 1000 de epistole cu sigiliu și cu mesaje motivaționale, la ora 8:00. Am continuat pe două rute cu trenul CFR: București-Constanța sau București-Sibiu, și apoi în tramvaiul 1. Se știe că dimineața călătorii sunt mai „morocănoși” și am dorit să îi surprindem cu un gest mărunt, care să le fure un zâmbet, dar să îi determine și pe ei să ducă bucuria mai departe, lăsând scrisoarea în alt loc.
7. Care sunt următoarele voastre proiecte?
În primul rând dezvoltarea atelierului de scrisori și câte o campanie offline gratuită lunară. O ediție extinsă a festivalului de muzică clasică, un concept tip caravană și un proiect de intervenție culturală în spațiile publice.
8. Ce sfat ai pentru toți îndrăgostiții de artă, indiferent de formele ei?
Nu am niciun sfat… atâta timp cât își păstrează curiozitatea și spiritul de observație. Arta se simte mai întâi, iar pentru acest lucru nu e nevoie de studii sau de un IQ ridicat.
