Amintirile din epoca de aur cuprind şi imaginea statuii grandioase a lui Lenin, aşezată pe un soclu în mijlocul Pieţei Scânteii şi într-un Bucureşti care, după Timişoara, a schimbat toată ţara. Din 1990 Piaţa Scânteii a devenit Piaţa Presei Libere, iar statuia lui Lenin a fost ridicată cu o macara în uralele oamenilor şi prăbuşită în curtea Palatului Mogoşoaia.
Orice urmă de comunism a devenit apoi doar un motiv de revărsare a frustrărilor strânse vreme de mai bine de 40 de ani şi de eliberare a revoltei fata de regimul care forţa cetăţenii să stea la coadă pentru supravieţuire. Astfel, în primii zece ani în care euforia libertăţii s-a răspândit, să readuci în atenţie simbolurile comuniste nu însemna decât să pui sare pe rana în care în acelaşi timp răsuceşti cuţitul.
Odată cu trecerea timpului şi cu apariţia nostalgicilor, s-a instalat şi acceptarea istoriei şi rememorarea ei cu un umor amar şi multă curiozitate pentru cei mai tineri.
Însă, în tot acest timp, soclul din marmură roşie din Kazahstan pe care stătea cândva „tovarășul” Vladimir Ilici Lenin a rămas liber.
Ioana Ciocan, artist vizual și asistent la Universitatea de Artă București, a văzut potenţialul artistic al acestuia şi a luat în stăpânire soclul lui Lenin din fața Pieței Presei Libere pentru o serie de experimente artistice.
Scopul: aducerea artei în spațiul public. În viziunea ei, arta din spațiul public nu trebuie să aibă un caracter permanent, ci să fie prezentă doar atât timp cât încă îți mai trezește curiozitatea.
Aşa că, Ioana Ciocan a iniţiat Proiectul 1990, care cuprinde lucrări de artă contemporană inspirate din perioada pre şi postdecembristă realizate de mai mulți artiști. „Ne-am ferit de Caragiale, Eminescu, panseluțe, flori fete și băieți… suntem totuși în secolul XXI.”, completează ea.
Din 26 ianuarie 2010 și până acum, 20 de creații ale artiștilor contemporani au fost expuse, în intervale de timp cuprinse între o zi și șapte luni, în funcţie de dorinţa publicului şi de mesajele pe care le-au transmis. Cea mai longevivă lucrare a fost „HandGun”, iar cel mai puțin a stat lucrarea lui Aurel Tar, „Scînteiaaa”, lucrare care a stat pe soclu câteva ore.
După patru ani, Proiectul 1990 a ajuns la sfârşit, pentru că soclul va fi ocupat de o lucrare permanentă – „Aripi – Monumentul luptei anticomuniste” care va fi montată in toamnă. „O lucrare de 120 de tone de inox cu un metru mai mică decât Arcul de Triumf nu cred să reprezinte victoria împotriva comunismului. Libertatea de expresie câștigată în decembrie 1989 reprezintă victoria. Epoca monumentelor „pe vecie” a apus de mult”, spune Ioana Ciocan.
1. Primul proiect – ,,Ciocan versus Ulyanov”, semnat de Ioana însăși – a fost o replică a statuii lui Lenin confecționată din colivă. Acesta a fost amplasată pe 26 ianuarie 2010 (data de naștere a președintelui împușcat la Târgoviște) și a fost menținută doar până a doua zi, din cauza materialelor perisabile din care era confecționată.
2. „Replacing Lenin” de Andrei Ciubotaru 27 mai 2010. Proiectul cuprindea trei sculpturi vii, reprezentate de trei muzicieni de seamă: Alexandru Tomescu, Răzvan Suma şi Horia Mihail, care împreună alcătuiesc „Romanian Piano Trio” si care pe 27 mai au susținut un concert în aer liber pe soclul fostei statui a lui Lenin.
3. „Fresca eroului muncitor capitalist”, Emanuel Borcescu (23-29 septembrie 2010) Fresca este un rapel, peste timp, la fostele imagini omagiale comuniste din România, care elogiau eroii clasei muncitoare. Noile concepte vehiculate sunt job-ul, Mall-ul, gadget-ul, maşina sau vila ca semn al statutului social.
4. „Rechinii roşii”, de Mihai Balko (12-30 octombrie 2010), sunt fragmentele rezultate din destrămarea stelei sovietice
5. „Visul Românesc”, Matei Arnăutu, Andrei Ciubotaru, Florin Brătescu şi Iosif Oprescu. (1 decembrie 2010-25 februarie 2011) Proiectul artistic „Visul Românesc” a beneficiat de o platformă online prin care românii au fost întrebaţi care este visul lor. Pe baza răspunsurilor adunate s-a construit un obiect care să sintetizeze dezbaterea din jurul întrebării.
6. „Scînteiaaa”, Aurel Tar ” (24 martie 2011) «Scînteiaaa» nu vrea neapărat să spună good bye, Lenin, ci mai degrabă un detaşat hello, Lenin”, mărturiseşte Aurel Tar.
7. „Unde suntem”, de Ionut Theodor Barbu (19 aprilie-10 mai 2011)
8. „Monumentul beton”, Florin B. Tomescu. (29 iulie-25 august 2011) Lucrarea lui Florin B. Tomescu evocă imaginea simbolică a comunismului: blocul de beton.
9. „Somnul lui Lenin”, Mihai Zgondoiu (1-15 septembrie 2011)
10. „HandGun”, Bogdan Raţă (17 noiembrie 2011-24 mai 2012) „HandGun” reprezintă metafora agresivității umane și emblema Omului Nou, a individului transformat în armă.
11. „Melting”, Judit Balko (24 mai-1 iulie 2012)
12. „Hidra”, de Costin Ioniță, făcea referire directă la clasa politică. (2 iulie-5 noiembrie 2012)
13. „A patru”, a lui Cristian Răduță: (5 noiembrie 2012-6 aprilie 2013) un rinocer alb pe al cărui spate apăsa un teanc imens de hârtii. Aceasta îşi propunea să arate una dintre problemele tipice ale României: birocraţia.
14. „Steaua are nume”, Valentin Soare (19 aprilie -24 mai 2013)
15. „Oestridae Dominant”, de Ștefan Radu Crețu, (24 mai – 26 iulie 2013) este un parazit – hibrid și simbolizează sistemul politic- vermínă – din România.
16. „Country Lovers”, Alexandru Potecă „Country Lovers sau „Monumentul Solidarității” (26 iulie-18 septembrie 2013) este un exercițiu de obervație și interpretare artistică a peisajului politic și social actual.
17. „The Gaze”/„Una mirada” , Antonio Vega și Chantal Peñalosa (19 septembrie-3 octombrie 2013), invită bucureştenii pe soclul din Piața Presei libere pentru a vedea ceea ce vedea Lenin.
18. „Ninel”, monumentul parvenitului de oraș, Virgil Scripcariu (15 octombrie 2013-22 ianuarie 2014)
19. „RM, copilul fără minte, care se bucură că are un bulgăre de aur”, este statuia Roșiei Montane create de Ileana Oancea (22 ianuarie -14 aprilie 2014)
20. „Reabilitare” În ton cu Bucureștiul care reabilitează cu spor, roz, mov sau verde crud, blocurile capitalei, Nicolae Comănescu realizează o intervenție artistico-termică în jurul soclului din Piața Presei Libere. Reabilitare este cea de-a 20 a lucrare și ultima, din cadrul Proiect 1990. (14 aprilie -25 mai 2014)
surse foto: ioanaciocan.com
